In afara de telefoanele cu touchscreen, masina electrica si pastila de slabit, progres stiintific inseamna si o usurinta mai mare de a comunica. Cu totii stim acum ca nu mai e la moda sa lingi timbre pe la ghiseul postei. Bine, generatia care uraste blugii o sa sustina ca nu se compara hartia cu ecranul dar de ce sa depunem atata efort?? Acum cu un telefon de 150 de RON poti trimite rapid si instantaneu un mail (noi, romanii, n-am fost in stare sa-i gasim un nume) oriunde in lume.

Cel mai utilizat mod de a comunica il reprezinta retelele de Mesagerie Instant (Messenger). Toata lumea are cont pe o astfel de retea dar fiecare il utilizeaza in scopuri diferite. Primul lucru pe care il observi sunt numele pe care si le insusesc utilizatorii. Si acestea difera in functie de scopul cu care a fost creat contul. Daca vrei sa agati gagici te poti denumi xxx_lover.boy69 sau xxx_your.prince sau daca vrei sa pari dur ai putea alege xxx_bossu_007 sau alt nume care seamana cu o marca de pufuleti sau mancare de pisici.

Discutand cu o foarte buna prietena am ajuns la o concluzie. Cea mai des utilizata replica in aceasta lume a emoticoanelor (varianta plastic de romaneasca pentru "smiley") este intrebarea: "ce faci?" Cu ea incep, fara sa promita absolut nimic, toate discutiile! Fara sa apuci sa vezi poza de la avatar vine raspunsul: "bine/ p.acasa/ uh?" ...si de multe ori aici se termina discutia... Si chiar daca contactezi aceeasi persoana in fiecare zi, intrebarea va fi aceeasi: "ce faci?" care va avea inevitabil acelasi raspuns.

Acum ma gandesc, daca acum cateva zeci de ani reuseam sa obtin drepturi de autor pentru intrebarea "ce faci?", acum eram cel mai bogat om de pe planeta =)) :)) ...caci asa se termina unele discutii aprinse!

Sentimentele...

Sentimentele... Unii spun că ele sunt responsabile pentru faptul ca ne aflăm în vârful lanţului trofic însă eu nu ştiu  dacă sunt de acord... cred că motivul pentru care noi mâncăm porcul şi nu el ne mănâncă pe noi e acela că noi suntem mai deştepţi ca el, nu că el nu se poate îndrăgosti. Apropo de dragoste, nu am înţeles niciodată legătura dintre iubire şi inimă... De ce din toate simbolurile din lume care puteau fi găsite ne-am oprit tocmai la un muşchi cu patru cămăruţe care împinge sângele prin corp şi care nu are nimic altceva in el?? Dacă ar fi fost inima responsabilă de acest sentiment atunci în cazul în care cuiva i se face transplant de cord, după anestezie ar trebui sa se trezeasca îndrăgostit de altcineva, lucru care de 40 si ceva de ani de cand se fac astfel de operaţii nu s-a întâmăplat niciodată. Adică ficatul şi plămânii sunt şi ei la fel de vitali, ei nu merita şi ei să fie incluşi întro poezie? Aaa.. dar dacă stau să mă gândesc la ceva care rimează cu "ficat" încep să inţeleg...

Dar sentiment nu poate fi doar dragostea... Omul ca şi fiinţă biologică trăieşte o gamă largă de sentimente... Un sentiment poate fi cu atât mai plăcut cu cât ai parte de el imediat după ce trăieşti unul neplacut. De exemplu atunci când trebuie neapărat să mergi la toaletă dar locul în care te afli nu iţi oferă această posibilitate... Aflat fiind întro căutare disperată, pierzi noţiunea timpului. Creierul concentrându-se numai pe problema rezolvării nevoii fiziologice pe care o ai, începi să trăieşti diverse sentimente: de teamă, ca nu o să ajungi la timp, de ciudă, că ai avut ocazia să te duci si nu te-ai dus, te ruşinezi, te uiţi în stânga şi în dreapta şi îţi vine să renunţi la demnitate şi sa te intorci cu faţa la stâlp... Dar când ajungi în final sa iţi rezolvi problema te gândesti că în ziua aia nu ai trăit un sentiment mai plăcut decât acela de a te vedea deasupra...situatiei.
Am auzit de multe ori fetele zicand: ''Când vine vorba de dragoste eu aleg cu inima"... Şi e fals. Nu partea cu inima... Acolo e vorba de simbol. Homo sapiens când a ieşit din peşteră un pic mai deştept decât a intrat şi a văzut prima femeie a simţit că îi creşte ritmul cardiac şi a zis: "Gata bă, de-aici tre să fie...". Dar nu e asta, ci partea cu alesul. Aici nu e in regulă pentru că nu îţi alegi nimic... Femeile sunt dotate cu un instinct care le impune să caute un mascul care le oferă siguranţă, stabilitate şi care să asigure perpetuarea speciei. Aşa se explică de ce băietii mai dezvoltaţi sau mai duri au mereu fete prin preajma lor. Degeaba faci poezii despre inimă si serenade la balcon, cu natura nu te pui!

Acum fetele materialiste o sa aiba o scuză buna: "Noi, din instinct, căutăm stabilitate!"