vineri, 26 aprilie 2013

Ghid subiectiv de reușit în viață

     Voi, tineri fără perspectivă și privați de niște viziune de ansamblu asupra lumii în care trăiți, eu sunt un tip mediocru dar care pe zi ce trece își depășește condiția. Am tot zis eu că-s un tip banal și n-am nimic deosebit dar începe lumea să mă întrebe ce și cum și mi-e din ce în ce mai clar că ce le zic poate fi într-o oarecare măsură suficient de relevant. Așa că, la cerere, poftim sfaturi de reușit în viață.
     Bun, viața e un mare căcat în care intrăm fără să vrem. Asta e justificarea multora dintre voi care sunt puși să răspundă la întrebarea „De ce plm n-ai făcut nimic în viață?”. „Că nu e, bă, vina mea că n-am de muncă. Asta-i viața.” e răspunsul preferat. Paradoxal, 10 ani de cadre didactice și manuale moca nu sunt suficiente ca să devii tu patron șmecher. Sistemul e de vină și profesorii-s incompetenți și tu ești bun da' ăștia te strică și bla bla bla. Dacă e cineva vinovat de faptul că 2 lei ți se pare un preț mare pentru kilul de cartof, ei bine, ăla ești TU. Iată ce ai de făcut. Că dacă ai citit până aici, mie cel puțin, îmi este suficient de clar că multă viziune de-asta de ansamblu nu prea ai.

     1. Renunță la Facebook! Oricât de greu ar părea de crezut, facebook-ul nu te ajută la nimic. Absolut nimic! Să zicem că eu sunt un tăntălău și nuj ce vorbesc. Oprește-te din citit și caută tu 5 oameni care consideri tu că au reușit în viață și întreabă-i care e procentul în care facebook a contribuit la desăvârșirea lor ca cetățeni valoroși. Vei vedea că am dreptate și vei veni înapoi aici să citești în continuare. NU, facebook nu are nici o utilitate. Deși e al drecu' de popular, că n-ar mai fi criză 100 de ani dacă fiecare român ar dona un leu la buget pentru fiecare oră pierdută acolo, facebook nu e decât praștia și șotronul secolului XXI. N-ai loc de copii să dai o bășină și, în plus, provoacă dependență odată ce ești lesne tentat să-ți clădești gratuit în jurul tău un zid de încredere-n sine bazat pe niște pseudo-aprecieri. Să nu iei niciodată facebook în serios pentru că nimeni nu s-ar baza pe cineva care trăiește toată ziua cu gândul la praștie și șotron. 

     2. Grija mare la atitudine! Când ești un/o mucea cu instinctul reproducător mult mai puternic dezvoltat decât inteligența, prioritatea ta numărul unu va fi să impresionezi membri de sex opus din specia din care faci parte. Păr aranjat mișto, țoale la modă și alte căcaturi sunt prioritatea ta numărul unu, ceea ce e ok la vârste fragede. Când ai mult timp, na, tre' să-l umpli cu ceva. Că școala nu merită interes, ce-ți trebuie ție să știi integrale și ani de domnie ai unor tipi care oricum sunt morți? Dar dacă ai peste 20-23 de ani și îți vin vreodată idei gen: „Ce bluză mișto, la salariu mi-o iau!” sau „Dacă mai îmi dă tata un milion de ziua mea și-l vând pe-ăsta îmi iau iPhleoșc”, atunci ai o problemă. Toate prostiile anterior menționate nu mai valorează nimic. Ele te ajută la fel de mult ca facebook. Dacă vrei, poți să cauți iar alea 5 persoane dar îți garantez eu că un smoc de păr în vârful capului și un tricou mulat nu au fost, nu sunt și nu vor fi niciodată criterii de departajare la nici un interviu pentru un job la care ai putea tu sa aplici. Nu mă crezi? Poți să încerci. Așadar, fii cât mai simplu și stabilește-ți bine prioritățile, nu-ți pierde timpul aiurea. Dacă e să fie stres, să fie cu scop util. Nu poți? Nu-i nimic, România are atâta pământ nelucrat încât nu contează că blugii tractoristului sunt verzi.

    3. Autoevaluarea. Foarte mulți dintre voi greșesc pentru că nu își cunosc nivelul. Ai mare grijă cu cine te compari! Dacă te simți bine fiind cel mai deștept într-un grup de proști, ai o problemă. Dacă te simți complexat că ești cel mai prost într-un grup de oameni capabili, bravo, ești pe drumul cel bun. O să înveți ceva și o să fii mai bun decât ești. Și încă ceva: mulțumește-te cu puțin și ai mare răbdare. Chestiile mari în viață se fac în timp. Dacă ești suficient de isteț ca să te descurci e ok, dar de multe ori trebuie să parcurgi niște etape, pentru că nu toți avem aceleași condiții de dezvoltare. Nu te mai tot plânge că n-ai noroc doar pentru că îi vezi pe alții care au. Dacă ei au ceva în plus nu înseamnă că ai tu ceva în minus, înseamnă că tu nu ai încă acel ceva. Acceptă situația și încarcă să compensezi căutându-ți punctele forte. Nu găsești? Munca multă e primul pas care negreșit dă roade. Pleacă încet, de jos, învață o meserie dar prioritatea ta să fie evoluția permanentă. Să vrei să deții o funcție, nu să fii tâmplar toată viața. E critic să poți să faci autoevaluarea! Uită-te în jurul tău. Colegul tău de muncă își dă cu ciocanul în dește sau își prinde cravata în imprimantă și tu te simți bine că știi că nu vei fi niciodată ca el? Nu-i bine, că tu din poziția aia nu mai evoluezi. O să te simți împlinit și mulțumit cu salariul tău și vei ajunge să crezi că e ceva normal să-ți faci griji când se face cartoful 2 lei 50.

Atât azi.