sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Dreptul la opinie

     Am acasă televizor, mă uit la el și nu mi se pare nicidecum că fac un compromis. Aveți ce vedea, nu vă mai căcați în sus că nu aveți televizor acasă crezând că sunteți prea inteligenți pentru ce se arată acolo sau că nu aveți nevoie de informații venite din mass-media. Duhniți a prost.

     Mie îmi place să mă uit la talk-show-uri politice, mai ales alea în care doi invitați se chinuie să-i demonstreze celui de-al treilea că este prost dar acesta insistă să-i contrazică. Oamenii citiți au argumente foarte mișto și de fiecare dată când prostul este învins, acesta vine cu sfânta replică: „Nene, e părerea mea, am și eu dreptul la opinie”. Atunci știi că un om e prost, când tot ce mai are de zis e că aia e părerea lui și tu nu tre' să-l contrazici pentru că altfel te caci în dreptul lui.

     Mie mi se pare absurd să ai drept de opinie în orice conjunctură cu atât mai mult cu cât foarte mulți tind să abuzeze de el cu nesimțire. Cum își schimbă Popescu gresia în baie, hop și tu, că-i prea verde! Cum ia Becali cu executare, hop și tu, cu părerea și gluma cu cioban! Cum scriu eu ceva pe facebook despre o una cu o mână pe pantalonii mulați și una-n păr, hop și tu că-s misogin și nu-ți accept părerea! Păi ce, eu am intrat în casă la tine să te frec la cap că nu-mi place televizorul tău și tu nu-mi accepți opinia? Trezește-te, băi, băiatule, îmi plătești tu internetul, sau ce?

     Dar asta nu e nimic.  Prostul vine, behăie părerea lui, tu îl lași în pace sau îi dai o veioză-n bot și îi spui să citească o carte. Nu te afectează pe tine cu nimic faptul că ăla e convins de omnipotența elucubrațiilor personale. E el și frustrarea lui, vrea să se simtă și el util cu ceva. Are o părere. 

     Ca să vedeți cât de periculos este dreptul la opinie pentru societate, priviți situația dreptului de vot. Tot ce trebuie să faci ca să ai drept de vot este să nu mori până împlinești 18 ani și atât, gata, ai dreptul să ștampilezi o coală de hârtie, să îți exerciți opinia. O să spuneți că, băi, cum, că e constituțional și că libertate de exprimare și că bla bla bla. Arată-mi tu un politician care nu a făcut nimic neconstituțional pe perioada mandatului și eu îmi donez toată averea la stat. 

    Dacă stau mai bine să mă gândesc, dreptul la vot e o iluzie. Să creadă omul că are și el un amestec în toată treaba politică, că îl mai leagă ceva de conducerea statului în afară de alocația copiilor și ajutorul de șomaj. Ideea e că nici măcar nu ne trebuie să votăm. Nu pentru că omul habar n-are a doua zi cum îi cheamă pe ăia de i-a ales, ci pentru că acesta este vulnerabil în fața votului deoarece alegerile electorale consumă mult din banii lui și, de parcă asta nu ar fi destul, acestea mai pot fi și fraudate foarte ușor. Politicianul nu trebuie să fie ales de gloată, ci să dea un examen riguros care să dovedească faptul că deține competențele necesare administrării banului public. De-am fim noi o țară mai bengoasă și am trece la nivelul ăsta de departajare al politicianului, țara asta ar arăta cu totul altfel. Până atunci, să lăsăm oamenii cu drept de opinie să se bucure.

     Opiniile sunt utile doar dacă sunt cerute sau dacă vin din partea unor persoane avizate, care cunosc subiectul și care au răspunsuri pertinente la întrebările plauzibile. Dreptul la opinie aduce după sine răspunderi mai mari decât plăcerea de a te băga în seamă.

     

joi, 9 ianuarie 2014

Despre Bianca și divorț

     Aud din ce în ce mai des oameni spunând „mai scrie, băi, și tu ceva pe blogul ăla...” lucru care mă bucură. Îi înțeleg că e mai convenabil din punct de vedere financiar să stea în fața unui ecran unde să afle aceleași chestii pe care le-ar auzi dacă m-ar scoate la o bere, că și mie îmi plac chestiile moca. Iisus era așa de altruist dar el și își permitea să fie generos pentru că putea să facă vin din apă.

     În primul rând, aș vrea să nu mai denumiți acest spațiu virtual „blog”. Bloggerul e ăla care investește timp și bani în căcaturile pe care le scrie pe internet. Ăla care scrie cât de mult poate și care interacționează cu alți bloggeri prin comentarii pentru ca aceștia să continue, la rândul lor, cercul restrâns de oameni care se validează reciproc pentru motivul că au blog. Nu cred că un blog îi dă autorului niscai super-puteri și capacitatea de a privi lumea într-un mod în care restul oamenilor nu reușesc. Nu îți trebuie vocație să te apuci de scris la fel cum nici Oanei Zăvoranu nu i-a trebuit voce ca să se apuce de cântat. Oricine poate să scrie.

     Nu vreau să mă înțelegeți greșit, există oameni valoroși care au un cuvânt de spus și care o fac foarte bine în online, dar cei mai mulți autori sunt oameni ca mine, ca tine, ca vecinul de deasupra care îmi ia jumate din lumina naturală de la bucătărie când pune cearșafuri la uscat, oameni obișnuiți care nu au făcut multe chestii relevante în viață dar care, prim prisma blogului, debordează de autosuficiență în așa hal încât se cred super-eroi.

     Așadar, nu vreau să fiu identificat drept blogger tocmai pentru că nu vreau să fiu asociat cu acești pseudo-intelectuali care simt nevoia să împărtășească cu alți indivizi cum au înțeles ei sensul universului pentru faptul că scriu într-un articol pe zi ce crede ei despre chestii.

      Titlul nu e aiurea, am vrut să scriu ceva despre telenovela prost regizată Drăgușanu + Slav dar ăsta e un subiect exploatat atât de zdravăn încât tot ce mi-a venit a fost: „Dacă toată nunta/căsnicia/divorțul ăstora doi nu e regizată, atunci de ce pe tipă o cheamă tot Drăgușanu în loc s-o cheme Slav?”.

marți, 7 ianuarie 2014

Mesaj pentru femeile de pretutindeni

     Trăim într-o lume care evoluează constant. Omul și-a diversificat atât de mult activitățile încât natura este cea care trebuie să se adapteze odată cu dezvoltarea lui. L-a văzut în vârful lanțului trofic și a știut în ce direcție să-și îndrepte prioritățile. Da, omul este specia preferată a naturii, altfel nu ar fi dotat cu emoția orgasmului, care a fost păcăleala primordială pentru a-l provoca să procreeze. De-aia au dispărut dinozaurii și de-aia dispar animale inutile ca ursul panda sau capra neagră, pentru că lumea se schimbă la fiecare secundă și natura pare să țină cu noi.

     Cu toate că omul a devenit stăpânul incontestabil al planetei, natura încă are mult de treabă în ceea ce privește conservarea ecosistemului. Cea mai mare problemă  este suprapopularea planetei. Se pare că omul reușește să se reproducă mai rapid decât poate natura să-i facă loc scapând de balene și alte chestii păroase, din cauza apetitului sexual exagerat al acestuia. Conform unui studiu al Națiunilor Unite, efectuat în 2004, evoluția demografiei mondiale ar arăta cam așa:

     Nasol aș zice eu având în vedere că deja ne înghesuim în supermarketuri. 

     Acest efect este datorat tot naturii din cauza unei greșeli pe care aceasta nu a luat-o în calcul. Da, natura nu este perfectă, de-aia nu suntem nici noi perfecți. Iată de ce:

     Natura a anticipat că, la un moment dat, oamenii ar putea deveni prea mulți, motiv pentru care a găsit câteva metode care să țină numerele sub control: ciumă, holeră, TBC, hepatită, ciroză, SIDA, depresie suicidară, E-uri în alimentație sau, cea mai importantă, prostia umană. Da, cele mai multe decese la nivel mondial sunt cauzate de „eroarea umană”, de imposibilitatea omului de a identifica problemele reale cu care se confruntă și de a găsi soluții pertinente în timp util.

     Exemplu de la știri: „Poleiul face victime”. Ați auzit știrea asta în fiecare an. Un tip merge pe un drum cu polei și moare din cauza inerției generate de contactul instantaneu dintre mașina lui și varii obiecte alăturate drumului, dar nu pentru că drumul e plin cu chestie alunecoasă ci pentru că acesta este suficient de prost cât să ruleze cu viteză. Prostia omului e de vină pentru ca, dacă avea poleiul vreun amestec, absolut toate mașinile care trec pe drum ar da check-in în șanțuri și copaci. 

     Sau: „4 tineri care petrecuse cu patos de Crăciun au murit în somn din cauza unei sobe rudimentare cu butelie.” După cum vedeți, natura a implantat în informația genetică a fiecărui individ o cantitate suficientă de prostie care, necombătută prin desăvârșirea dorinței de evoluție pe plan intelectual, are șanse să devină fatală. Este planul perfect, care a funcționat și care și-a îndeplinit scopul cu succes. 

     Dar prostia are un efect secundar pe care, după cum spuneam, natura nu l-a considerat prioritar. Omul, fiind prea prost pe baza informației genetice primite de la părinți, nu reușește să surclaseze instinctul reproducător din punct de vedere intelectual ceea ce face ca, potrivit unui studiu multinațional, o sarcină din trei să fie neplanificată. 

     Dacă vă mai uitați o dată la dunga aia roșie de mai sus, o să vedeți că în anul 2040 se vor naște 1 miliard de oameni exclusiv din cauză că un prost persuasiv și o tipă naivă nu știu să se distreze în siguranță. 



     Citiți o carte!