sâmbătă, 30 iunie 2012

Tânăr în România. 2012

     Avem in jurul nostru o lume plina de probleme. Asta credem noi, cei care mereu dam vina pe ceva cand nu reusim sa atingem himericul apogeu financiar denumit plastic „reusita in viata”. Daca iesi cu microfonul in strada si intrebi tinerii cum ar schimba lumea in bine raspunsurile lor vor fi legate de mentalitati si alte bla bla-uri superficiale, ceea ce inseamna ca daca ei nu stiu in ce mediu traiesc atunci habar nu au la ce sa se astepte de la viata. Sa fii ambitios, sa ai un vis pentru care sa fii dispus sa lupti cu toata fiinta, sa fii punctual, muncitor, sa-ti respecti promisiunile, astea sunt cateva din acele lucruri cu care Eu cred ca poti sa faci ceva in viata. Pentru ca DA, daca poate fi facut ceva in viata asta acel lucru il putem face numai noi.

      Dar cu timpul noi, oamenii, am dovedit ca nu ne pasa. Merg pe strada si vad cum Centrul Militar Zonal e pazit de o firma privata de paza cand Ministerul de Interne are sute de angajati, vad gunoaie la tot pasul si maturatori stradali care beau bere la PET la umbra boschetilor, vad un sistem prost gandit din cauza caruia sunt nevoit sa stau la cozi desi imi dau seama cum s-ar fi putut face treaba mai bine. Astea sunt lucruri pe care eu le vad si stiu si de ce se intampla, dar nu le mentionez deoarece nu pot sa le demonstrez, sunt lucruri care imi distrag atentia de la a vrea sa fiu cineva plecand de la nimic, lucruri care ma intriga.

      Vor fi multi altii, cei care de obicei stau in carciumi discutand despre efectele benefice ale ploii asupra agriculturii sau analizand testarea tripla a prezervativelor, care nu vor fi de acord cu mine. Aceia sunt cei carora nu le pasa ca din banii lor e platita firma de paza, ca din impozitul lui e platit nenea cu matura si cel din spatele ghiseului. Si daca tot stau ei asa nepasatori le sugerez, cel putin sa nu mai puna intrebari de genul „de ce altul are miliarde si eu n-am nimic?” sau „de ce sa fac facultate daca nu pot sa ma angajez decat daca am pila?”.

duminică, 24 iunie 2012

A fi sau a nu fi suporter



     Constat ca lumea ce ma inconjoara e dominata tot mai mult de fotbal. Pe sticlele de cola, pe ziare, pe la televizor, peste tot numa' de fotbal auzi desi, sa fim seriosi rezultatele inregistrate de acest sport la noi in tara lipsesc cu desavarsire. Nationala nu mai avem decat pe statele de plata de la FRF, in campionatele interne nu gasesti decat stiri despre cate milioane a luat Becali pe cate un pusti cumparat cu 700 de mii, sau ce gagici noi si-au mai tras nu stiu care fotbalisti. Asta in timp ce in alte domenii sportive ne vin romanii cu geamantanele pline de medalii. Dar ma rog, afacerea e afacere si daca fotbalul aduce bani nu mai are rost sa caut un raspuns la intrebarea „de ce e fotbalul popular?”

     Ce stiu e ca oamenii apreciaza sportul asta si din ce-am vazut in jurul meu am constatat ca suporterii sunt de mai multe feluri:

- Suporteri 100%. Acestia urmaresc cu atentie campionate intregi si, desi nu-i ajuta la nimic, ei cunosc strategii elaborate si nume de fotbalisti, informatii care ar putea bloca un calculator IBM din 1993. Pentru acestia fotbalul este o pasiune pentru care pierd timp din placere.

- Suporteri 75%. De obicei acestia sunt pasionati de fotbal pentru ca cea mai mare parte a timpului si-o petrec in agentiile de pariuri. Desi, ca idee, investesc 100 de lei pe an si castiga 40 iluzia unui ban facut usor ii face sa aduca audiente televiziunilor ce transmit meciuri de fotbal.

- Suporterii 50%. Acestia sunt suporterii care desi nu prea au habar despre ce se intampla pe teren isi exprima deseori in mod obscen dispretul fata de toate celelalte echipe de fotbal si nu ezita sa-si riste integritatea corporala daca se vede necesara impunerea respectului prin interactiune fizica cu ceilalti suporteri. Cand echipa lor pierde fie a fost blat fie ghinion, cand ceilalti pierd o fac din cauza ca-s prosti.

 - Suporterul 25%. Pentru ei fobalul e doar un alt motiv de a iesi la o bere. De obicei nu stiu ce-i ala offside si nu-i intereseaza decat cine castiga.

     Incontestabil fotbalul este un fenomen deoarece este omniprezent in viata noastra. In schimb nu e sportul rege datorita complexitatii cu care este performat ci pentru ca e doar o strategie de marketing, o afacere care umple multe conturi cu sume fabuloase.

     De ce nu-mi place fotbalul? Pentru ca eu il consider varianta masculina a telenovelei...

luni, 4 iunie 2012

Țara mea de dor

       Ascultam zilele trecute un CD mai vechi (bineinteles piratat), gasit din intamplare intr-un sertar, in care tema principala abordata de artist era traiul tot mai greu pe strazile patriei pe fondul unei presupuse incompetente a autoritatilor. Mi-a atras atentia faptul ca anul lansarii pieselor era 2004-2005, si constatand ca muzica anului 2012 omagiaza aceeasi lipsa de ORICE in care suntem cu totii de acord ca ne balacim, mi-au venit asa din senin niste ganduri pe care le-am redus la 2 ipoteze:

-Traim intr-o tara care nu-ti ofera nicio perspectiva, in care un IQ mai mare de 110 nu-ti ajuta la nimic, in care daca n-ai o pila n-are rost sa incerci sa faci ceva in viata ca oricum nu-ti iese, in care nimic nu creste, nimic nu scade, nimic bun nu se mai intampla, bla bla bla lista poate continua ca suntem toti romani si stim sa ne plangem...deci o tara in care evolutia nu poate fi gasita decat in dictionar;

-Artistii astia fie se leaga de aceste teme pentru ca oamenii se regasesc in ele si ar mai da banii pe un CD original, fie nu mai au inspiratie bai...