duminică, 30 decembrie 2012

Vreau să fiu primar - câinii vagabonzi

     Dragi compatrioți, minorități și alte entități pe care vă ține să vă desfășurați activitatea pe teritoriul frumoasei Românii, eu vreau să fiu primar. Că salariul e bunicel și nu tre' să faci mai nimic. Eu n-am văzut primar să se plângă de dureri de spate sau că s-a făcut cartoful 3 lei. Dar, ca să vedeți că nu-s egoist, ci un cetățean conștiincios ce vrea binele comunității, eu am pus deja osu' la treabă și am căutat soluții pentru ca societatea noastră să funcționeze corect. Și nu e campanie electorală deci vă rog să apreciați.

     Câinii vagabonzi. Eu am avut în copilărie mai multe conflicte cu cel mai bun prieten al omului deci să nu ziceți că nu cunosc subiectul în profunzime că vă păcăliți.

     Indiscutabil problema câinilor vagabonzi a făcut și va face mulți ani de-acum încolo obiectul multor ședințe ale consiliilor locale din toate localitățile patriei pentru că haitele de maidanezi semi-sălbatici sunt o problemă mare, atât de imagine cât și de siguranță. Și ce-am făcut eu când am căutat soluția? Păi am analizat fenomenul pe principiul cauză-efect. Efectul este mai mult decât vizibil dacă nu ești fan Pariu cu viața sau dacă n-ai serviciu-n centru.

     Cauzele sunt:
- Țăranii care îi aduc în orașe din curțile lor suprapopulate de vietăți care cer de mâncare. A slăbit, a fătat, l-a mușcat alt câine și e șchiop și fără o ureche, nu mai latră sau latră prea tare, mănâncă găini, se cacă unde-i vine? Nicio problemă, îl bagi în sac și-l arunci dis-de-dimineață pe câmp când te mai duci tu cu treabă pe la oraș. De-acolo se descurcă el, că e câine, dă-l dracu'.
- Babele care nu au bani de pastile și cartofi când le găsesc televiziunile stând la cozi dar își permit să le dea de mâncare 2-3 pâini în fiecare zi. „Păi da, măi mamă, le dau, că e și ele suflete și ar trăi și ele”. Dacă aș fi câine și mi-ar da o babă să mănânc aș fi și eu de acord cu instinctul meu de reproducere. Îi înțeleg de ce-s așa mulți odată ce trăiesc într-un mediu ce le permite perpetuarea speciei.
- Lipsa de interes a autorităților față de câinii comunitari (ce mișto suna, „câini comunitari”, ca și cum existența lor ar fi cauzată de comunitate și tot aceasta e responsabilă de ei) este o altă cauză iată de ce:

Un câine care e cât se poate de comunitar merge pe stradă. El are instinctul de a-și marca teritoriul pișându-se pe garduri. O babă trece pe stradă și nu are inspirația să miroase gardul deci nu știe că tocmai a trecut „granița” pe un teren ostil, motiv pentru pentru care câinele ajunge la concluzia că se impune aplicarea corecției de rigoare. El nu știe de ce dar devine o problemă a comunității. Ca albina. Ea înțeapă că așa știe ea, că tre' să înțepe, dar moare ca proasta că nu știa până atunci că urmează s-o mierlească după penetrare. Crud destin. În biroul primarului:

 „Ce facem șefu'? Păi îl prindem. Și ce facem cu el? Păi îl eutanasiem. Cum, șefu', vreți să ne sară ONG-urile în cap și babele care îi dau de mâncare și Brigitte Bardot? Păi hai să-l sterilizăm. Și până moare nu mai mușcă altă babă? Păi îl ducem în adăpost. Păi nu mai avem loc că l-am umplut anul trecut când au fost Zilele Orașului. Și cât ne costă să facem unu mai mare? Păi, cu tot cu exproprieri, cu studiul de fezabilitate și toată documentația, plus contractul cu firma de construcții, plus bla bla bla, ar trebui cam 2 milioane de eu... Cââât? O să vină presa să ne întrebe și cât am dat pe kilul de cuie! Prea complicat. Prinde-l în ziua mare, să te vadă cât mai multă lume, și du-l pe câmp undeva în Brăila să fie câinele lor comunitar și să se descurce ei.”

Pentru că un câine care stă și mănâncă într-un adăpost mișto nu aduce niciun profit. De-aia.
   
     Soluția. Să nu credeți că eu sunt un blogger care are doar păreri și care se crede important când constată cât de nașpa e ceva. Eu în primul rând nu sunt blogger, sunt viitor primar, drept urmare am și soluții.
- Era o lege 9/2008 care spunea că dacă ești țăran și te debarasezi abuziv de animale în spații publice să primești ceva pedepse cu pușcărie și o amendă destul de consistentă. Însă nu se aplică pentru că, am mai zis, chestiile care nu aduc profit relevant sau contracte grase nu dau randament.
- Nu putem să omorâm babele „că e și ele suflete și ar trăi și ele”. Necazul e că nu poți nici să le interzici să mai arunce pe stradă pâine înmuiată-n ciorbă, din moment ce e pâinea lor, ciorba lor, cumpărată tot cu banii lor. Dar o ușoară modificare a legii 9/2008 ar putea să le oblige să dea pensia în două cu statul dacă le mai taie sentimentele de milă.

     Eu o să fac așa: O să creez o unitate specială de intervenții (încă nu m-am gândit ce nume să-i pun) care se va îngriji ca legea 9/2008 să se aplice cu strictețe și se vor ocupa cu sterilizarea tuturor câinilor, identificarea și izolarea animalelor bolnave și eutanasierea celor cu boli gen rabie, scabie, exces de purici, bla bla bla, care nu mai pot fi recuperate. Ca să meargă treaba muncitorii vor fi aleși pe criterii stricte și vor primi între 20 și 35 de milioane salariu. Că dacă-i zici că i-l faci 6 milioane dacă nu e eficient, trebuie sa se țină de treabă. Și uite-așa, în timp vom reuși să reducem numărul de javre pe care, dacă nu le sterilizăm, și-așa le dăm de mâncare până mor din proprie inițiativă numai că, în cazul în care băieții își fac treaba, ei nu se vor mai înmulți.
     Câinii care mușcă oameni vor fi eutanasiați pe loc, în ideea că dacă ai mușcat mânat de instinctul de conservare actul desăvârșit se numește mușcare din culpă.












duminică, 23 decembrie 2012

Idei de sfârșit de an

     Timpul este o chestie imaginară pe care oamenii o măsoară având ca scop: să-și dea seama când să plece de la muncă, să știe când o să fie ziua lor ca să primească mesaje pe feisbuc, efectuarea de calcule specializate în inginerie și tehnică, să poată determina sfârșitul anului și alte chestii care există și care nu mi-au venit mie acum. Sfârșitul anului și ora de plecare de la muncă sunt cele mai importante pentru că toată lumea, dar absolut toată lumea, le așteaptă.

     Plecarea de la muncă e la fel pe tot globul. Sunt puține zilele în care un pământean muncitor care nu e sclav sau retardat mintal zice: „Băga-mi-aș, e aproape 5 și n-am terminat căcatul ăsta de făcut!”. Oana Zăvoranu știe cum e, pentru că ea nu s-ar speria niciodată că se termină programul de muncă pentru că asta nu înseamnă decât că a doua zi va mai avea o pâine de mâncat. Îi convine că ea, acolo la televizor, probabil e plătită la oră, cum sunt remunerate de obicei doamnele care își exploatează imaginea ca sclave sau retardate mintal.

     Revenim însă la sfârșitul anului. Oamenii au consimțit că niște spirite rău intenționate care vor... nu se știe ce vor, ideea e că sunt rele, își cam fac de cap pe ici pe colo motiv pentru care e musai să fie alungate. Și cum fac asta? Cu măști ce înfățișează ființe odioase, cu chestii casnice sparte sau aruncate pe fereastră, cu păpuși pârlite în spații publice, cu dansuri specifice și multe alte ciudățenii considerate tradiții. Maiașii sunt mai șmecheri, la ei anul e mai lung decât al nostru așa că ei alungă spiritele rele cu apocalipse, lucru ce mi se pare ingenios, că și spiritele astea sunt și ele cineva și sunt destul de inteligente cât să se prindă că apocalipsa e ceva nasol de care te sperii. Eu, dacă aș fi un spirit diabolic în stare să stăpânească o nouă stare de agregare bănuiesc că aș fi suficient de potent intelectual cât să nu mă sperii de un tip cu un ciorap pe cap care zdrăngăne alert o talangă de 2 kile.

     Acum evoluția tehnologiei a făcut ca spiritele astea invidioase că o duci tu bine să fie alungate cu artificii zgomotoase și frumos colorate. Și se simte magia în aer, simți cum spiritele se cacă pe ele de frică atunci când plesnesc alea în beznă și te bucuri enorm că le-ai stricat karma. Dai refresh și începi un nou an în care speri că spiritele rele vor sta ascunse 12 luni undeva unde n-ai tu treabă.

     Mă gândesc acum că dacă n-aș fi luat BAC-ul m-ar fi tentat tare meseria de spirit rău, că nu ai de muncă decât 2-3 zile în ajunul anului nou și nici nu tre' să citești scrisori și să te urci pe case ca să faci fapte bune pentru copii pe care nu-i doare-n cur de tine decât 2-3 săptămâni pe an.

luni, 17 decembrie 2012

Drag Moș Crăciun,

     Am tot stat și m-am gândit că ar trebui să-ți scriu, Moșule. Eu când eram mic nu ți-am trimis nicio scrisoare că nu știam să scriu. Logic. Când am învățat să scriu era vacanță și cine plapuma mea mai avea chef de scris. Echitabil. Mai târziu mi-am regăsit simțul rațiunii și mi-am dat seama că scrisorile mele nu ajungeau la tine, mai mult pentru că le-am găsit câțiva ani la rând în coșul de rufe. Dezamăgitor. Mama nu prea știa să mintă. Am crezut-o atunci deși eram sigur că tu n-ai fi sortat niciodată rufele noastre ca să-ți cadă scrisoarea din sac. Cum dracu' tocmai rufele noastre, cum dracu' tocmai scrisoarea mea?
     Nu știu de ce-ți tot scrie lumea. Că umblă vorba că tu umbli pe la geamuri și ne spionezi pe ăia de nu suntem cuminți. Violatorule de intimitate ce ești, după ce că nu-mi aduci ce vreau mai ești și curios dacă amestec șosetele curate cu alea murdare și dacă mă doare-n cur când zice mama să închid ușa că se face curent. Și dacă tot ne vezi ce facem și auzi și ce ne dorim, scrisori pentru ce mai vrei? Eu cred că mai faci și mișto, Moșule. Ca faza aia, că Dumnezeu ne-a făcut să cădem în ispită ca să ne măsoare aversiunea instinctivă față de păcat. Păi, mușchiu' meu, cum a făcut erecția matinală nu putea să-mi programeze creierul să nu vrea friptură când nu e cruce cu negru în calendar? E aiurea, ca statusul cu „nu sunt” de pe mess.
     Și știi ce mi-e ciudă, Moșule, că alți copii au fost mai obraznici ca mine și au primit ce și-au dorit. Eu am avut obraz și nu mi-am băgat dosarul pentru ajutorul de șomaj după ce am plecat de la ultimul loc de muncă. Am zis să nu fiu un parazit social că de-ăștia sunt destui dar tu tot nu mă vezi, Moșule, tot alții sunt mai buni decât mine. Ăia cu bani mai ales. Tu nu vezi pîn termopane, sau ce? Că nu înțeleg cum funda mea faci. Că dacă aduci cadouri în funcție de declarațiile de avere ale părinților, se cam dărâmă toate miturile legate de bunătatea ta colosală sensibilă la aversiunea copiilor față de disciplină și obediență parentală.

     Știi ce vreau să-mi aduci? Și sper să-mi aduci, mai ales că am scris și-n titlu „Drag” să pară mai masculin. Că dacă ziceam „Dragă”, cum fac ceilalți copii care au părinții lor bani, să nu zici că bat apropo la ceva legat de faptul că te îmbraci în roșu. Vreau să-mi aduci niște magie de-aia de-a ta, Moșule. Că tu ești bun și faci cadouri, stai la Polul Nord, ai lista neagră cu copii obraznici, ai sanie, sac, reni, dar când e vorba de ceva inexplicabil o bagi pe-aia cu magia. „E magică, frate, de-aia zboară!”. Așa vreau și eu, Moșule, să fac ceva să fie magic.
     Și știi ce-aș face cu ea? Aș face să crească urzici magice pe horn, băi, Moșule!

vineri, 14 decembrie 2012

Cum mă bip eu pe taxa lor

     De undeva de sus, din inima Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, din grija profundă pentru bunăstarea cetățeanului, din iubirea pentru popor ce-i penetrează adânc pe oamenii cu putere de decizie, din...oricum noi, șoferii, n-avem de unde să știm decât dacă dăm sărci pe Google, se preconizează făurirea unei noi taxe!
     Ieeheee, ce bineeeeee! am zis eu. Abia așteptam o nouă taxă care să mă ajute să nu mai merg pe stradă ca prostu'. Că mă duc să plătesc taxa domn'le, sunt și eu cineva, am treabă în oraș, nu stau pe feisbuc ca elevele alea care vorbesc singure, cu pseudocitate gen „Vai, ke curva sunt multe ji c bn imi pare k io sunt mai putzin curva k iele” sau „Muriti fa de invidie ca-s eu mai smechera ca voi, aha vam ziso”.
     În fine, m-am bucurat tare când am văzut titlul la televizor. Dar visul meu de a părea om important în societate s-a spulberat când Esca a zis că este vorba despre o taxă de mers pe autostradă, care autostradă este eminamente neglijabilă întrucât nu are o utilitate sesizabilă decât atunci când e vorba de mers în concediu. Ca un caiet de teme. Îl ai acolo da' nu prea îl umpli de scris decât atunci când se încheie mediile, ești elev model da' prost și profa n-are alt motiv mai bun să te treacă decât punând o notă pe caiet.
     Inițiativa e binevenită dacă ești politician și nu știi de unde să scoți banii de salarii, șomaje, pensii și ajutoare sociale. Șoferii însă trebuiesc preveniți să-și ia mâncare mai multă la ei că planul e să pună barieră la intrarea pe autostradă. Motivul pentru care zâmbetul meu de om aproape important s-a transformat în grimasa pe care o faci când n-ai destui bani ca să plătești la casă. Și cum pe noi, românii, ne taie cheful de mers la plajă cam în același weekend, e limpede unde vreau s-ajung. 
     Pe mine, care n-am timp să merg la mare că tot timpul am treabă în oraș plătind taxe, nu mă va afecta noua decizie decât în oarecare măsură pentru că eu intenționez să fentez statul atunci când intru pe centură să mă duc la carrefour. Îmi las mașina la petrom și iau taxiul! Nu e mare diferență, că e 10 lei dus/întors, plus economia pe care o fac la benzină până găsesc loc de parcare, 5 lei, plus apelul la taxi, plus plimbatul sacoșelor din taxiu în papuc, tralala... eahh tot pe-acolo da', frate, nu le plătesc lor 15 lei pe-o suta de kilometri de autostradă pe care eu, până la carrefour, abia am spațiu de demaraj pentru trapta a IV-a.

     E chiar o idee bună dacă nu vreau să-mi cumpăr frigider.

miercuri, 12 decembrie 2012

Se poate supraviețui după apocalipsă! Iată cum

     Dragi internauți plictisiți, adolescenți fără ocupație sau care nu vă pricepeți să faceți ceva cu timpul vostru, neveste casnice și țărani care nu știați că există și altfel de internet, nu doar ăla pe mobil, am două vești pentru voi.
     Vestea proastă: După cum știți, planeta Pământ mai are câteva zile și se va transforma în ceva care seamănă cu o portocală coaptă bine pe care o uiți 2 săptămâni într-un dulap în care oricum umbli numai atunci când pute ceva în bucătărie. Cu toții am fost martorii multor dovezi irefutabile ale dezastrului cataclismic ce va bucura numai datornicii la bănci și copii plictisiți de școală. Ninsori abundente, cutremure, alegera a 588 de parlamentari la alegerile din decembrie 2012, sinuciderea contrafacută a Oanei Zăvoranu ca să aibă Măruță motiv s-o cheme pe canapeaua lui, multe altele, etc. Ce știm este că incidentul e inevitabil și cu cât acceptați mai repede cataclismul cu atât mai bine.
     Vestea bună: Însă nu trebuie să disperați. O portocală uitată într-un dulap nu explodează doar se împute și ăși schimbă forma. Voi, românii, sunteți obișnuiți cu atmosfera asta pentru că cei mai mulți dintre voi sunt foarte puturoși deci s-ar putea ca în cazul ăsta selecția naturală să lucreze în avantajul vostru. Lumea se va schimba și aveți șansa sa trăiți în continuare o viață normală.
     Ca să vin în ajutorul vostru mi-am pus serios la treaba solidele cunoștințe de inginer licențiat ca să inventez revoliționarul BRICEAG 10 în 1!!! Mai jos vedeți modelul BG35508HD, cu ecran tactil de 2,5 inch, baterie solară auto-reîncărcabilă, impermeabil, memorie internă 8Gb și cameră foto de 8 MP. Deocamdată este  disponibil numai la comandă, la prețul de 666 ron + TVA. Stoc limitat!!!





Chestii mișto pe care poți să le faci iarna

    Știu că nu toți ne-am ales să ne câștigăm pâinea într-un birou călduros. Nu zic că e mai bine așa și nici nu vreau să arăt că munca la birou e mai ușoară prin faptul că o compar cu ceva mai greu de făcut. Doar că există meserii care se practică în are liber cum ar fi polițist, paznic, gunoier, vânzător în piață agroalimentară și obor, reporter, gropar, casnică la țară, etc, care presupun expunerea hoitului la temperaturi specifice sezonului de iarna.
     E redundant să mai precizez că toți cei anterior menționați și-ar dori cu ardoare să lucreze la birou așa că trec repede la lista cu chestii mișto pe care poți să le faci iarna:

     1. Sex. Când ești agent de circulație și aștepți să treacă un tir căruia să-i zici pîn ce sat cu 3 case e preferabil să rămână împotmolit, primul lucru pe care i-l spui colegului tău de muncă, în timp ce sufli în pumni, este: „Băă, pe vreme de-asta e bine să stai acasă și să dai la buci, nu să stai aicea-n frig!”. Evident, răspunsul primit va fi „Așa e, bă.”. Și are dreptate.
     Dintre toate chestiile la care poți să te gândești, sexul e cel mai mișto lucru de făcut iarna. Apropo, nu înțeleg de ce oamenii se feresc să vorbească despre sex, un lucru care aduce fericire în viețile oamenilor. El provoacă cele mai intense emoții și reprezintă chintesența socializării între doi oameni de sex opus (și nu numai). Nu e ca violul. Când vorbești despre sex sau exprimi ceva cu astfel de conotație deja te gândești la un lucru asupra căruia amândoi partenerii au consimțit.
     Nici înjurăturile cu trimitere la porniri sexuale nu au sens. Că sexul se traduce prin act desfășurat cu acordul ambelor părți și nu dă bine să te superi când cineva te apelează „Fuck you!” că asta înseamnă că ești de acord cu el. Doar n-a zis „Rape you!”.
     Da' ăștia îl interzic de la televizor că, vezi tu, dragă, n-ar fi educativ și bla bla bla. De parcă noi, oamenii, ne-am coțcăi ca lăcustele alea schiloade, Călugărițele, și unul din parteneri ar sfârși cu capul mâncat. Asta da, ar fi oribil de privit dar oricum copii află cine este Barza cu mult înainte de a afla cine este Moș Crăciun.
     Și peste tot sexul e ostracizat. Dacă îi arăți un film porno unei babe în autobuz îți primești inevitabil o geantă în cap fără să-ți spună de ce. Să-i fi arătat un film cu un viol înțelegeam, e vorba de violența și de obligarea unui om să facă ceva împotriva voinței personale, da' așa se lamentează aiurea. De parcă hedonistele de babe nu s-au babardit și ele de n-am eu ore pierdute pe feisbuc cât au stat ele ancorate.
     Dar când vorbim de un lucru absolut normal nu văd de ce ezitarea asta. O fi din cauză că tre' să te dezbraci, unde văd iar o problemă. Că dacă ajungi în situația în care ești pe cale să consumi una bucată porție act sexual deja ești undeva la adăpost deci este exclus să-ți fie frig și să nu mai poată ștrumful să se mai ridice la nivelul așteptărilor.

    2. Clătite.

Va urma...

luni, 10 decembrie 2012

Chestii tâmpite de pe feisbuc

     Nu știu, probabil 90% din prieteni mei de pe feisbuc sunt mucoși îndrăgostiți fără ocupație pentru că peretele meu e plin de astfel de aberații. Azi am avut timp să-mi pun mintea cu o chestie superficială care sunt sigur că n-are nicio logică pentru ăia care postează de-astea.


duminică, 9 decembrie 2012

Votul la unii români

     Dragi cei 5 cititori ai mei, vă vorbeam zilele trecute despre majoritate și minoritate. Și cum aceste două chestii mișto se diferențiază foarte bine între ele analizându-le în raport cu anumite aspecte cotidiene. Ei bine, votul este cu siguranță unul dintre acele aspecte chiar dacă nu e cotidian. Și, tre' să recunosc, în cazul de față îmi place că la noi în țară arată destul de bine procentul de superioritate al majorității având în vedere seriozitatea clasei politice. O prezență la vot de, să zicem 25%, se traduce prin faptul că există aproximativ 13.650.000 de români la care rațiunea bate detașat simțul civic.

     De ce avem ~25% de români care votează. Analizăm un caz random.

     Uite, să zicem că ești un cetățean domniciliat în mediul rural, de vârstă medie și cu drept de vot. Că dacă n-ai drept de vot nu te mai interesează, te doare-n stres. Ca elevii care nu-s în situație de corigență: ai două note bune, nu te mai interesează prin ce trece ăla care trebuie să se gândească ce să-i spună profului să-l treacă și pe el clasa. Și să zicem că de obicei te duci ca tot omul, gură cască pîn centru, ca să vezi cine-a mai murit, cine pe cine a mai violat și ce alte mondenități de interes local s-au petrecut în sat. Și te simți așa, nesigur, frustrat. Că dacă nu s-a întâmplat nimic în sat și te duci degeaba? Speri să nu te întâlnești cu cineva care să te întrebe unde ai fost și tu să n-ai ce să-i zici. Te simți aiurea, nu?

     Ei bine când vine vorba de votare lucrurile se schimbă radical. Votarea este unul din cele mai așteptate evenimente din viața omului de la țară, care nu-și dorește mai mult decât să se reproducă și să aibă o casă, o șură și un puț de apă numai ale lui. La fel de important ca atunci când îți fată vaca și ești emoționat că nu știi ce iese. Dar cazul ăsta e mai banal pentru că se întâmplă în fiecare an, nu ca votarea. Când te trezești de dimineața abia aștepți să termini de adăpat animalele ca să-ți iei nevasta și să te duci la votare. Te întreabă vecinul tău, care zice la orice vorbă „mai taie din ele, dă-le dreacu!”, când te duci la votare dar nici nu-l bagi în seamă. Azi ești prea important. Cineva va sesiza calitatea ta de cetățean și te simți tare bine mai ales când te gândești că cineva a scris numele tău pe o hârtie și aia nu e somație de plată sau factură la curent. Nu știi cum îi cheamă pe candidați că nu prea îi dă pe EtnoTV și Favorit. Chiar dacă te-ai uita, limbajul lor este prea sofisticat pentru capacitatea ta cognitivă și, în plus, nu te mai uiți niciodată în continuare la un talk-show după pauza de reclame ca să vezi ce mai zic ăia. Oricum sunt niște hoți toți și o să votezi unul diferit de alți ani sau pe ăla care e din partidul din care e și primarul, în cazul în care ești rudă cu el.

     Faptul că ai drept de vot îți dă senzația că ai puterea să schimbi soarta lumii și că ești așteptat în sat ca să restabilești echilibrul universului cu votul tău. Acum ai o destinație precisă lucru care te face să simți că ești respectat de comunitate. Că te-ai dus cu treabă în sat. Chiar dacă între timp ai participat activ sau pasiv la un viol în grup, cu finalizare, când te întreabă cineva de unde vii, tot ce contează e că vii de la votare și că ai votat. Ți-ai făcut datoria de cetățean, având senzația că puterea ta de a alege ceva de undeva te face să pari cel mai important pai din căpița de fân.

     Chiar o vei face pe vaca ta să se simtă vita supremă: „MhuuUite, domn'le, ce mai cetățean respectabil îmi rânește mie balega!”.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Despre Crăciun

     Ce frumos, a venit iarna, peisajul e mirobolant, copii îl așteaptă pe Moșu'. Moșu' e tipul ăla roșu cu sac șmecher în care încap multe chestii mișto și care timp de o lună și ceva e folosit de mămici ca să-și stăpânească odraslele dezobediente: „Lasă aia jos că nu mai vine Moșu'!”, „Mai ia o flanică pe tine că dacă răcești se duce Moșu' la alți copii care au flanică pe ei!”, „Las că te vede el, Moșu', că nu ai flanică și nu mai vezi tu niciun cadou!”. Mare teleantipatic mai ești tu, Moșule, de vezi tu simultan toți copii fără flanică de parcă alta treabă n-ai avea.
     Dar, iată, a venit iarna și ninge mișto. Deci ce alt motiv mai bun ai mai avea să asculți colinde dacă nu ăsta. Colindele sunt niște aceleași versuri pe care le știm cu toții din școala generală și care nu au niciun sens dacă nu ninge afară. Dacă ar ninge brusc în iulie și ai auzi colinde în supermarket nici măcar nu ți-ai da seama că, deși tu te-ai dus să cumperi cremă de protecție solară factor 50+, te taie bizar senzația de sărbătoare. Colindele sunt cea mai simplă muzică. E ca muzica house. Ești liber să cânți ce vrei pentru că nimeni nu dă atenție versurilor, fiind fie banal de cunoscute fie arhiprevizibile dar au ele beat-ul ală zurgălat (care, paradoxal, n-are nicio treabă cu ce se spune că s-a întâmplat pe 25 acum 2012 ani) și care face toată treabă responsabilă cu aducerea subconștientului în starea de emoție glacial festivă.
     Cum zice reclama, de Crăciun pe unii îi doare-n cot când încarcă, alții când încarcă sunt regulați. Oricum ar fi, Crăciunul este un eveniment care mănâncă bani. Băga-mi-aș, vin sărbătorile și n-am bani. Tre' să fac o combinație, ceva, să am și eu bani de sărbători, frate. Am atâtea de făcut. Nu e chiar așa simplu. Tre' să ai bani de sărbători, frate, să cumperi 3 baxuri de suc, portocale preambalate la 3 lei și 3 cutii de fursecuri. Că nu știi cine mai vine pe la tine, iei 3 cutii ca să fie acolo. Mai iei și o ghirlandă mai voluminoasă așa, să ocupe mult loc, că globulețe mai pui din alea de anu' trecut. Cine floci de brad își dă seama că globulețele nu sunt noi. Și dacă nu sunt ce? Irelevant. Bine că am avut bani de sărbători.
   

vineri, 7 decembrie 2012

Cuvinte șmechere din viața românului

    Majoritatea românilor au o imagine clară de ansamblu asupra lumii ce le permite să ia deciziile potrivite privind propria persoană, nu simt nevoia să se plângă de nimic și sunt mulțumiți de evoluția lor la momentul vorbirii. Adică oameni normali. Mai sunt tinerii care abia încep să-și stabilească prioritățile și mai e și restul românilor care contribuie doar la recensământ și uneori la buget, sub diferite forme. Ăștia din urmă pot fi identificați prin faptul că ei dau mereu vina pe ceva când lucrurile nu le ies așa cum vor și cei mai mulți au nevoie de idoli pe care să-i copie din dorința de a fi ca ei. Majoritatea de obicei trăiește bine exploatând hibe care se găsesc adeseori în comportament la restul românilor, ca și la alte popoare de altfel. Adică vorbele alea care pătrund în subconștientul lor și le influențează deciziile. Dar asta nu e o regulă, la astea se adaugă multe alte fraze care le trezesc emoții neașteptate. Cum ar fi (ordinea e pur întâmplătoare):

Până la 25% REDUCERE; 5 + 1 GRATIS; Ești grasă; Uite, frate, blugii ăștia, sunt modele noi, aseară mi i-a adus; SENZAȚIONAL; Cu Vitamina C și extract de mușețel; Mă-ta; Apă NATURALĂ plată (naturală? serios?); Pentru că ești client fidel...; Muie Steaua; Elodia; Esti foarte frumoasă; Începând de la 299 de lei; Ce te uiți mă?; Lasă, frate, probează că ne-nțelegem noi; Bună ziua, agent Bla Bla Bla..escu, vă rog să-mi prezentați documentele; Mă, ai închis tu butelia aia?; Acum, la un preț special; Ne pare rău, postul pentru care ați aplicat a fost ocupat; ORIGINAL; „Extraopțiunea 500 min/500 sms/50 MB se va reactiva automat doar dacă ai minim 5 euro în cont pe data de...”; Ai șansă să câștigi un Logan; Visați la un corp perfect? Îl puteți obține cu ajutorul unui produs revoliționar! Noul Blablacăcatcualoevera”, Nou!; 



Aaaa, uite și un cuvânt care nu mă așteptam să pună astfel de probleme:


miercuri, 5 decembrie 2012

Ce talentu' meu, mă?

     Domn'le, știe toată lumea că românul s-a născut priceput la atât de multe chestii încât are nevoie de o campanie televizată care să-l avertizeze ca e cam nasol să scormonești cu șurubelnița pîn aragaz existând riscul să modifici subtil demografia patriei. Din fericire, uuh ce bine, cei mai mulți români dețin veleități artistice cu precădere muzicale.

     Dat fiind faptul că numărul de voci depășește lejer microfoanele capabile să amplifice în eter rezultatul artistic al talentului lor nestăvilit, niște producători TV au consimțit că e imperios necesară lansarea unei emisiuni-concurs. Ca să mai potolească vreo câțiva. N-a fost greu, că aveau americanii gata făcute și, cum vocile abia așteptau să orăcăie exhaustiv, nu a mai fost timp să se caute ceva original. Așa, dragi cei 5 cititori ai mei, au luat naștere X Factor și Vocea României.

     X Factor a apărut primul, ca reacție la Românii au talent, pe urmă ăștia au zis să le rupă gura din nou și au replicat imediat cu un concurs exclusiv cu cântăcioși - Vocea României. Și bine că le-a ieșit, că ce le mai place când se laudă ei cu poziția de lider la audiențe. Cele mai mari audiențe le fac preselecțiile, în ambele cazuri. Că oamenii se uita cât de proști sunt unii și se bucura în sinea lor că ei sunt suficient de deștepți cât să le fie clar că nu o să ajungă niciodată se facă de râs la televizor. Da, cei mai mulți se fac de râs, mai ales tipele alea sclifosite care se mândresc cu Conservatoare și canto de la 5 ani dar nu impresionează niciun membru din juriu. Bine, juriul e doar de formă, să zică chestii mișto care să-i facă să pară interesanți și să clarifice ideea de concurs.

     E o mare pierdere de timp să vrei să ai o părere despre ce se întâmplă acolo, despre concurenți sau despre competiția în sine, că e clar că totul e regizat. Ei aleg un număr de oameni, pe cei mai proști îi fac de râs la preselecție iar ăia buni sunt păstrați în funcție de audiența pe care o face fiecare și de reacțiile publicului de pe feisbuc și youtube (vezi cazul Gigel Frone - deși e nasol, tipul face audiență, de-aia l-au tot ținut p-acolo). E logic de ce: dacă era concurs pe bune îi selectau numai pe cei mai buni și nu mai stricau filmul cu babele, cocalarii și fătucele insipide care clar n-au nicio treaba cu muzica. E de înțeles, circul dacă are maimuțe care se scarpină în cur și fac cu mâna la public deja e mai interesant decât fără.
     .
     Ideea e că la Vocea României și X Factor niște tipi cântă la comandă piese ale altor căntăreti. Da' eu mă întreb, dacă s-ar face x-factor pentru bloggeri m-ar pune să scriu ideile altui blogger?