luni, 29 decembrie 2014

Chestii de Crăciun pe care nu le înțeleg

     Porcul de Crăciun. De ce dracu' un porc întreg? E 2014 și e plin de magazine la orice colț de stradă de unde poți să cumperi carne proaspătă la orice oră. Cu toate astea, cei mai mulți dintre noi își umplu frigiderele și beciurile cu câte o sută de kile de carne care jumătate e slănină și oase şi le aruncă iar jumătate din cealaltă jumătate nu o să mai aibă niciun gust şi o s-o mănânce numa' în silă. În plus, mii de oameni au ignorat zecile de mii de poze în care oameni băgau cuțite în gât unor porci și se proțăpeau cu ei pe internet. Exact aceeași oameni care au sărit de cur în sus și s-au năpustit la semnat petiții online atunci când cineva a zis să mai omorâm niște maidanezi din când în când, nu prea mulți, măcar cât să fim chit.

     Cu toate că aproape toată lumea îşi umple beciul cu mâncare, de fiecare dată nişte indivizi rămân atât de sinistraţi încât se calcă pe cizme la curul tirului să le dea statul apă minerală şi conserve. În acelaşi timp, sute de oameni sunt plimbaţi cu salvearea pe motiv de comă alcoolică sau exces alimentar dar, dracu' ştie cum se face, când ninge un pic mai tare nu mai au ce mânca. De ce? Că niciodată o ninsoare mai sictirită nu durează mai mult de 2-3 zile şi oamenii ăia oricum nu circulă decât odată sau de două ori pe an pe drumurile alea unde nişte reporteri zeloşi filmează cum natura se cacă din nou în gura noastră.

     De ce lumea îți dorește să fii fericit de sărbători? Există oameni care pot fi fericiți la comandă? Cum fac aceștia? Să-mi spună și mie că mie nu-mi iese. Pe mine mă face fericit suma unor chestii care mi se întâmplă la un moment dat. Ziua de salariu, mai mult de 20 like-uri la o postare, mâinile prietenei mele prin păr, ciocolata, un proiect finalizat la timp, respectul celor din jur, toate astea într-o singură zi, etc. Când nicio chestie ca astea nu mi se întâmplă, nu am cum să fiu fericit, deci cum să fac? Societatea spune că, băi fraiere, ești trist pentru că nu ai x, y, și alte chestii inutile şi nu le împărtăşeşti cu cei dragi! Am auzit la televizor de multe cazuri de tentative de suicid cauzate de depresie așa că aveți grijă cui trimiteți urări de sărbători pentru că există printre noi oameni foarte proști, plus că nu toată lumea are bani să cumpere căcaturi cu fundițe și moși crăciuni de ciocolată.

     Revelion la restaurant. Nu văd de unde atâta chemare în a petrece cu un număr considerabil de străini fix în noaptea de 31 decembrie. De ce e atât de deosebită "noaptea dintre ani"? Oricum e la fel în fiecare an. Aceleași aperitive, pește cu cartof natur, friptură, sarmale și muzică populară neapărat că, deh, suntem români. Aici nu pun multe întrebări pentru că înțeleg, dacă niște băieți poa' să scoată bani de la niște proști, de ce nu? Până la urmă cam așa funcționează economia la noi.

vineri, 26 decembrie 2014

Victimele societății

     Toată lumea a avut la liceu colegul ăla pe care erai nevoit să-l bagi în seamă pentru că tot timpul te îngheoldea și te împingea fără nici un motiv. Genul de hipster autosuficient care crede că e atât de special încât i se pare perfect logic să-ți aducă aminte că e trecut deja de ora 10 și ai uitat să-l bagi în seamă deși niciodată nu a făcut ceva care să merite atenție. Vi-l aduceți aminte, nu?

     Așa sunt unele femei în societate. Sunt mereu acolo ca să-ți amintească să fii gentelman, să le oferi respect nejustificat și să le spui că sunt frumoase. La un moment dat, o femeie chiar a scris o carte în care, în principiu, ești informat cam cum ar fi indicat să te comporți cu doamnele într-un context ipotetic care, din punctul personal de vedere, este oarecum superficial și le rezervă lor, femeilor, cam puține responsabilități.

     Există mai multe mituri urbane potrivit cărora femeile sunt foarte greu de înțeles și nu știu de ce se tot miră lumea. Din nimic Dumnezeu a făcut un univers plin de planete și de fenomene pe care nu știm să le explicăm, a pus pe una dintre ele un ecosistem echilibrat care se autoregenerează, pe care l-a făcut tot din nimic și a mai pus și un bărbat pe care l-a făcut și pe-ăla aproape tot din nimic. Toate astea într-o săptămână. Dar când s-a apucat să facă femeia, la naiba, până n-a luat o bucată din bărbat n-a putut să se ia de treabă și chiar și-așa, designul nu s-a dovedit a fi cât de cât aproape de ideal. Nu se știe cât timp i-a trebuit lui Dumnezeu ca să ducă femeia către desăvârșire dar e cert că conceptul nu este tocmai reușit. Este singurul mamifer care odată pe lună, timp de aproape o săptămână prezintă scurgeri de fluid asociate cu stări emoționale dezechilibrate. Hhmm, trebuie să fi existat ceva care l-a ținut ocupat pe Dumnezeu suficient de tare încât a uitat să se ocupe de aspectul ăsta înainte de finalizarea proiectului.

     Plus că și-au creat din totdeauna imaginea de ghiocel firav și inofensiv ce trebuie ocrotit de bărbați fără vreun motiv oarecare. Trebuie să dai dovadă de educație, fraiere, cum să nu săruți mâna unei doamne și să nu-o oferi locul tău în autobuz? Vrei să râdă societatea de tine că ești un bolovan necioplit când vrei să fii evacuat primul dintr-o clădire în flăcări? Exact, femele au ghicit că bărbatul e un animal cu instincte primare care se rezumă la mâncat, futut, dormit, exact în această ordine, așa că au ajuns repede la concluzia că amabilitatea și consimțământul lor sunt singurele ingrediente de care au nevoie pentru a domina bărbatul. Vrei ciorbă bună și sex nebun? Scote-ți pălăria și deschide-i doamnei ușa, bolovane! Bineînțeles, totul se petrece la un nivel subliminal, nu îți dai seama că dai limbi metaforice în aer. Atenția față de sexul feminin este inoculată de societatea modernă care se bazează pe cumpărat căcaturi "la doamne" în zile speciale. Așadar bărbatul este și el o victimă a societății.

     Cum spuneam, unele femei simt constant nevoia să fie în centrul atenției iar societatea s-a dezvoltat în mod paradoxal fix în jurul acestei idei. De exemplu, când un bărbat urăște o femeie din oarecare motiv, bărbatul primește însușirea de misogin. Când o femeie urăște un bărbat, aceasta completează o cerere și bărbatul primește un ordin de restricție. De-aia femeile au nevoie de consiliere psihologică după viol, pentru că li se ia tot ce au ele mai important fără ca ele sa aibă putere de decizie asupra actului desfășurat. Ca și cum i-ai lua unui copil bradul și cadourile în dimineața de Crăciun fix când începe să le desfacă.

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

De ce politica e un mare circ

     Toată lumea e zilele astea cu inima la gură: Cine iese preşedinte peste câteva zile? Vor ieşi acum românii la vot? O să iasă Ponta? Sau Iohanis?  Iată de ce ar trebui să te doară fix în cur dacă va găsi cineva vreodată răspunsuri la întrebările de mai sus.

     În primul rând, România nu prea e o ţară în care se respectă legea. Nu e nevoie să dau exemple pentru că, dacă ştii să intri pe internet şi să citeşti chestii, sunt sigur că ai auzit de datu' la pace şi de cum soarta îţi poate surâde dacă ai un avocat bun. Lucrurile astea există precum masturbarea, toţi ne lovim de ele dar ne prefacem că nu există pentru că ştim că ne sunt necesare dar nu vrem să ne vadă alţii că le folosim. În România nu numai că nu se respectă legea dar, din când în când, ea mai poate fi şi modificată sau măcar "îmbunătăţită" pe ici pe colo cu nişte ordonanţe de urgenţă date la comandă. Şi, cu cât nişte reguli pot fi modificate mai uşor, cu atât caracterul lor superlativ se aseamănă mai mult cu regulamentul de ordine interioară din şcoala generală, pe care îl respectam superficial pentru că ştiam că învăţămânul pe-atunci era obligatoriu şi oricum nu prea aveau ce ne face: Nu pun centura, las' că văd eu ce fac, şi mai dă-i dracu' cu 50 la oră ai lor... Cam aşa e şi legea în România, se aplică numai în cazul celor care nu-i cunosc subterfugiile şi nu ştiu să se ferească de ea.

    Politica din România e un mare circ. În primii doi ani de mandat cei de la putere se luptă să bage opozitia la puşcărie iar în ultimii doi se luptă să nu intre ei în locul lor după ce vor ieşi de pe scena politică. Asta în timp ce îşi iau salariu frumos, plătit din bani publici. Dacă aveţi televizor acasă, nu o să observaţi decât câtă dreptate am. Şi faptul că îi spunem "putere" îmi dă de înţeles mie, cetăţeanul obişnuit, că vorbim, de o entitate care cumva e mai presus de lege. Că dacă ai "puterea" deţii controlul. De-asta se omoară între ei să ajungă "la putere". Că de altfel, dacă ar fi să citim constituţia, funcţia de preşedinte sau ministru ar trebui să fie la fel ca orice altă meserie remunerată conform responsabilităţilor din fişa postului, de exemplu, factor poştal, casier sau zidar.

     Dar iată cum funcţionează politica la noi: Când primeşti cetăţenie română odată cu eliberarea certificatului de naştere e ca şi cum te-ai urca într-un avion care habar n-ai unde va ateriza. Zborul e plin de turbulenţe şi condiţiile de călătorie depăşesc cu foarte puţin confortul unui tren de marfa care circulă pe ruta Slobozia Veche - Ciulniţa - Călăraşi Sud. Compartimentul tău e luminat de un singur bec incandescent pentru ca instalaţia electrică precară a avionul să facă faţă sistemele de aer condiţionat de la Clasa Buisiness. Abia te-ai obişnuit cu căldura infernală când afli cu stupoare că pilotul şi copilotul se ceartă de zor. Copilotul ar vrea să piloteze şi el un pic şi îl pontează pe pilot că poate n-ar fi trebuit să vândă alea trei bidoane taximetriştilor din aeroport. Vrea să fie şi el pilot dar mai mult pentru că ştie că doar aşa poate scoate pe sub mână o şurubelniţă, o roată de rezervă sau, cine ştie, măcar un PET de kerosen, ceva. Asta în timp ce, după ce că ai plătit un bilet şi ai primit o factură plină de cifre din care nu înţelegi nimic, tu stai pe o ladă din lemn cu coastele adânc înfipte în coatele unui cetăţean care a prins loc pe scaun pentru că e verişor cu una dintre stewardese. Şi la fiecare escală cineva îţi spune că e vina pilotului că ai stat tu cocoşat pe o ladă şi că ai şansa să alegi altul şi s-o duci mai bine. Şi tu ştii că va fi unul dintre oamenii din compartimentul în care iese aer rece din perete dar ei reuşesc să te încurajeze că de alegera făcută de tine depinde totul, fără să ştii că tu eşti doar omul care, deşi nu o înţelege, plăteşte factura şi umple în continuare rezervorul avionului.

     Tocmai de-asta nu ar trebui să te intereseze ce face clasa politică, pentru că noi le dăm "puterea" prin faptul că îi aprobăm şi îi luăm destul de în serios. Nu politicianul te ajută să trăieşti mai bine. Du-te la muncă, învaţă o meserie plătită mai bine, scoate ce-i mai bun din tine şi garantat vei fi mulţumit de condiţia ta. Politica nu trebuie să existe. Ce ne trebuie e un sistem administrativ bine pus la punct, în care oameni competenţi lucrează cu banul public în mod eficient în favoarea contribuabilului. Da, ştiu, visez, dar măcar ar trebui să nu-i mai susţinem pe ăştia care se luptă pentru "putere". Ce înseamnă puterea asta şi de ce există? Nu ar trebui să existe. De ce oamenii ăia nu sunt doar nişte cetăţeni care îşi fac meseria?

      Da, aţi ghicit, pentru că legea în România e un mit, iar noi credem că aceasta există la fel cum credeam acum 2000 de ani că pământul e plat. Tot ce a trebuit omenirea să facă a fost să aştepte până când nişte băieţi realişti şi convinşi cum funcţionează societatea au ieşit în afara sistemului şi au făcut nişte poze...

duminică, 22 iunie 2014

O sumă de oameni pe care nu îi înţeleg

     Omul este fiinţa unanim recunoscuta ca fiind caracterizată de raţiune. Gândeşte logic, pe baza informaţiilor primite din exterior? Învaţă şi se adaptează oricărei situaţii raportat la nevoile lui? Are capacitatea să anticipeze chestii şi foloseşte unelte ca să mănânce? Daca da, atunci e om. Cu toate astea, există membri ai speciei anterior menţionate care, prin profunzimea felului în care privesc lumea cu superficialitate, reuşesc să se comporte într-un mod pe care eu nu reuşesc să-l penetrez pe calea raţiunii. Iată o sumă de oameni pe care nu îi înţeleg.

1. Femeile trecute de 30 de ani care poartă colanţi. Când te îmbraci sexy, toată lumea îţi va analiza exclusiv calitatea unui eventual act sexual performat care, din pură coincidenţă şi fără nicio aluzie, este şi principala activitate cunoscută a prostituatelor. Nimeni nu s-a uitat la o tipă în colanţi după care a zis: ''pun pariu că aş putea să am incredere în ea că nu mă va înşela niciodată şi că îi place beletristica.'' Nu. Prima senzaţie pe care o ai, va fi una vizuală care va conţine curul care ameninţă să rupă nişte pantaloni inconfortabili, un penis în erecție şi certitudinea că totul se petrece exclusiv în mintea ta. Nu zic acuma că ar fi ceva rău că femeile vor să fie sexy pentru că oricum majoritatea nu au altceva decât însușirea de a fi subiect de fantezii sexuale. Până la urmă, e libertatea lor să accepte un compromis care le face fericite. Dar când mai ai 15 aniversări până la menopauză şi te îmbraci ca asistenta lu' Capatos, e ca şi cum au pune abţibilduri pe un un trabant şi l-ai duce la  Raliul de la Monte Carlo.

2. Cred că toți indivizii ăștia anti-manele sunt doar niște ipocriți cărora le place să creadă că sunt mai deștepți dacă nu ascultă aceeași muzică pe care o ascultă cei mai proști dinte oameni. Sunt sute de alte chestii pe care cei mai proști dintre oameni le fac cum ar fi sarcini neprevăzute, boli venerice, dosare penale, tatuaje ieftine, etc, dar dacă eu nu fac chestiile alea, nu înseamnă că ar trebui să mă simt special. Dacă nu îți plac manelele înseamnă că ești un om absolut normal, care aspiră la desăvârșirea lui ca membru util al societății. Să ți se pară că ești mai deștept pentru că nu asculți manele e ca și cum te-ai lăuda că te speli pe dinți de două ori pe zi.

Ghici ce? Orice om cu bun simț face deja chestia asta!!!

3. De ce BAC-ul e atât de relevant pentru viitorul tinerilor? BAC-ul nu este altceva decât o etapă de departajare dintr-un sistem închis. Da, din păcate, educația în România e un sistem cu circuit închis pentru că sunt puține cazurile în care omul urmează o carieră din domeniul studiilor. Ceea ce nu e rău, pentru școala trebuie să te provoace să gândești logic, să fii intuitiv și să fii capabil să te adaptezi la orice situație, nu să fii cel mai bun la o singură chestie. În realitate, BAC-ul nu e chiar atât de important. Nu devii un lache ratat dacă nu îl iei. Nu, o diplomă de BAC nu oferă garanția unui viitor prosper. Cred că sunteți cu toții de acord cu mine când spun că e doar un pas pe care orice om cu o cantitate decentă de bun simț și responsabilitate ar trebui să-l treacă fără mare efort. Dacă promovezi, dovedești doar că ești un om care se poate adapta, poate rezolva probleme și poate învăța să devină util societății prin prisma abilităților pe care le poate dobândi. BAC-ul e important doar pentru că te ajută să intri la o facultate în același sistem învechit unde se fabrică posesori de calificări profesionale superioare. Oricum doar doi-trei studenți dintr-o promoție știu să fac cel puțin 80% din ce scrie pe diplomă și devin și ăia profesori până la urmă. Producția și serviciile rămân tot în răspunderea tipei în colanți și a ascultătorilor de manele.

Foto: http://blogul-claudiei.blogspot.ro/

duminică, 25 mai 2014

Votul in Romania

       Avand in vedere trecutul tumultos de plictisitor la tarii lor, romanii au avut din totdeauna un complex de inferioritate in fata altor tari. La inceput au fost nevoiti sa-si apere gradina de zarzavat in fata popoarelor mai lacome si cu sabii mai mari, mai tarziu au muncit pentru boierime, au luptat in razboaie fara sa aiba idee cum au inceput si care e scopul lor, apoi au ajuns sa-si faca rezervare la cozile de la alimentara. Sunt putine momentele de real optimism pe care le-au trait romanii daca privesti situatia patriei-mama inainte de '89.

     Insa revolutia a adus schimbarea. Romanul si-a castigat libertatea de a face ce vrea muschiu' lui, sa poarte ce blugi vrea el si sa culeaga capsuni in absolut orice tara vrea el. Odata cu libertatea au venit si niste raspunderi (cum ar fi sa te descurci singur, ca statul nu mai avea interesul sa te puna la treaba) dar astea conteaza mai putin pentru ca oamenii au acum libertatea sa-si aleaga liderii. Un upgrade destul de important pentru ca, daca ai drept de vot nu conteaza ca te dore-n cur ca ai un serviciu de cacat din cauza ca nu ai ambitia sa-ti depasesti conditia, acum ai posibilitatea sa alegi pe cineva cara o sa-ti dea mura-n gura.

     Votul nu a fost niciodata relevant. Va inselati daca aveti impresia ca niste hartii stampilate sunt greu de masluit pentru baietii care fura cu acte-n regula jumatate din PIB-ul anual al tarii fara ca noi sa ne prindem. Sunt judete in tara in care la fiecare tip de alegeri castiga in mare parte acelasi partid. Hhhm, oare sa fie din cauza ca alegerile sunt organizate de primarii si tot ele numara voturile? Ma rog.

    Nu vreau sa descurajez omul. Votul e dreptul lui si e cam ultimul pe care il mai are sub control. E misto sa stii ca ai ceva pe care poti sa te bazezi. Dar trebuie sa recunoastem ca votul la romani nu mai e altceva decat un simbol al democratiei. Sa zicem ca te duci la vot si votezi. Bun. Un nene cu durere-n cur si siguranta unui salariu astronomic o sa fie in locul celui care a fost pana acum. Cam asta o sa fie schimbarea. Daca vrei sa fii printre aia sub 50% care se duc la vot, poti sa te duci, daca nu vrei, nu-i nimic, oricum s-ar putea ca alegerile sa fie fraudate. E parerea personala.

    In orice caz, senzatia noastra de vot va schimba cu siguranta ceva: situatia materiala a unui numar mic de persoane. Cam cate incap la lins in cur partidul care a reusit sa stranga, indiferent de metode, niste hartii stampilate pe sigla lor.

     Votul in Romania e la fel de util ca anestezia la autopsie.


Foto: http://www.incont.ro

miercuri, 21 mai 2014

Alte chestii pe care nu le înțeleg

            Toata lumea îți spune să ai încredere în tine și că de fapt ești capabil să faci mult mai mult dar pur și simplu nu-ți dai seama. Nu am înțeles niciodată de ce. De ce căcat încurajăm eșecul? „Tocmai ai intrat în posesia unor probleme pe care trebuie să le gestionezi. Asta ți se întâmplă ție acum, niște situații determinate de deciziile tale sau de o combinație de accidente nefericite ale coincidenței. Rezolvă-le, e răspunderea ta, nu ne pasă!” Așa trebuie să sune un discurs motivațional, să incurjezi un om să muncească mai mult și mai bine, nu să convingi un prost că are dreptate.

            Când un copil este dat dispărut în mass-media, se precizează întotdeauna că „părinții sunt disperați”. Care e utilitatea acestei bucăți de informație? Când un copil îți dispare, primul lucru pe care îl faci e să devii disperat, e instinctiv. Nimeni nu își sună soacra să vadă cum i-a ieșit ciorba când vede că are cu un copil mai puțin în curte. Acum, ce rost are să îmbogățești un text cu o propoziție evidentă? La fel și clasica formulă de final: „dacă aveți informații legate de dispariția copilului, vă rugăm să anunțați imediat poliția!”. Hhmm, tocmai am văzut un individ îndesând un copil într-un sac de rafie, oare ce pot să fac cu această informație? Sunt prea retardat ca să sun la 112, așa că o să mă uit în toate ziarele să văd daca s-a anunțat dispariția și o să citesc cu atenție. Sper ca părinții lui să fie disperați deja, altfel n-or să-l mai vadă niciodată pe nenorocit!

            Există oameni care te întreabă de ce nu fumezi. De ce? Fumatul e un viciu, un obicei de care te lași mai greu odată ce te apuci. De ce trebuie să ai un motiv pentru care nu fumezi? E bine sau nu e bine? E sănătos sau nu e sănătos? Uite fix nu-mi pasă! Nu-mi pasă pentru că nu fumez. Pentru că, la fel ca mersul în week-end la Dubai sau epilatul pe picioare, fumatul e o chestie pe care eu nu o fac. Nu că nu am bani. Banii nu oferă nicio garanție că aș fi făcut toate astea dacă aș fi avut prea mulți. De ce nu fumez? Nu fumez cum nu îndes un falus erect în gâtul unui tâmpit care îmi pune întrebarea asta.

            Vacile și celelalte animale ierbivore supraviețuiesc peste iarnă mâncând fân. Iarbă tăiată, uscată la soare și băgata iarna sub nasul dobitoacelor. Atât se poate spune despre fân. Cum se poate să ai 300 de kile și niște plante moarte să îți țină de foame? De unde vin nutrienți? Oricum, acum e mai ușor de înțeles de ce femeile pun pe ele atât de ușor. Că dacă vaca își trage grăsimea cu toate că juma’ de an în ea intră doar fân și apă, e chiar miraculos cum femeilor le mai rezistă tocurile cu atâția carbohidrați, zahăr și ciocolată împrăștiate peste tot.


            Mai multe femei s-ar putea să fie ofensate de paragraful anterior. De ce? De ce femeile trăiesc cu impresia că bărbații au obligația să le ofere respect necondiționat? La început au vrut egalitate, că vai, cum să voteze numa bărbatul, faatăăăă? Să putem și noi să fim politicieni, preoți, mecanici de locomotivă și alte meserii de bărbați, că și femeile sunt tot oameni. Și acum e plin de ele peste tot. În comparație cu alte secole, nu vă grăbiți să înțelegeți greșit. Nimic rău în asta. Suntem egali în societate și singurii misogini rămași pe planetă încap într-un autobuz condus de o șoferiță kamikaze. Doar că ele nu s-au oprit aici, au vrut mai mult și au știut că pot să obțină mau mult așa că au publicat codul bunelor maniere, unde 70% din text te învață cum să te comporți cu doamnele. De ce? Altfel nu vezi comoara. Pentru că femeile și-au dat seama că pe pământ există o regulă de aur: Femeile au puterea să controleze sexul iar sexul are puterea să controleze bărbatul. 

duminică, 18 mai 2014

Cărțile te fac deștept

     Trăim într-o țară în curs de dezvoltare. Teoretic am putea spune că situația e cât se poate de mișto dar tot ce au înțeles românii din conceptul de evoluție a fost: nu ai smar'fon și cont de Facebook, ești un lache întârziat care nu îmbrățișează viitorul.

     Dacă trăiai cu impresia asta, ghici ce? Doar 16.11% din populația globului are cont pe Facebook și numai 9.8% se conectează zilnic la rețeaua de pierdut după-amiezile. E statistic demonstrat că nu ai dreptate.

     Nu putem să negăm faptul că tehnologia evoluează și ne ușurează viața dar noi, românii, ne-am îngreunat dezvoltarea de care vorbeam la început în momentul în care am uitat de cărți. Nu am renunțat la tradiții, nu am renunțat la prejudecăți, ne place să credem cu suntem o nație de poeți dar, cu toate astea, nu ne-a fost greu să ne lăsăm de citit. „Nu am timp să citesc” e replica unui om a cărui jumătate din viață se petrece în spatele unui ecran LCD.

     Iată că tehnologia care ne aduce aproape unul de celălalt ne îndepărtează de cea mai simplă, ieftină și accesibilă formă de cultură. Un pachet de țigări, o cafea și un energizant costă 25 de lei dar o carte cum ar fi asta, este întotdeauna prea scumpă. De ce? Pentru că e mai simplu să consumi rodul imaginației altuia în loc să o pui pe-a ta la treabă? Sau pentru că românul nu e conștient că cititul îi poate lărgi orizontul intelectual?
   
     Conform unui studiu recent, mai mult de 50% dintre români nu au citit niciodată o carte ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere personal, România are cu 50% mai multe șanse să mai rămână mult muuult mult timp o țară „în curs de dezvoltare”.

     Lucrul ăsta se poate schimba. În periplul vostru pe meleagurile internetului s-ar putea să întâlniți o librărie virtuală cum ar fi cea din stânga. „Virtuală” sunt sigur că știți ce înseamnă; „librărie” e un loc plin cu cărți din care n-ar trebui să poți să ieși până nu cumperi ceva.

     Nu o să vă spun să cumpărați neapărat de la ei, deși băieții au specificat în mod expres acest aspect. O să vă spun doar să citiți o carte. O să vreți apoi să mai citiți o carte și apoi altă carte, și apoi o să-mi mulțumiți pentru articolul ăsta.

     Ce regret cel mai mult în viață e că nu s-a găsit nimeni să-mi spună chestiile astea când eram mai mic.













miercuri, 14 mai 2014

Lucruri pe care nu le inteleg

     Există printre noi oameni care au impresia ca le știu pe toate. Este imposibil să se întâmple o chestie fără să apară cineva care știe exact cauzele care au generat-o sau cum s-ar fi putut evita. E posibil ca acel cineva să fie vecinul tău, un coleg de muncă sau chiar tu, pentru că fiecare dintre noi deține în informația genetică o cantitate variabilă de stimă de sine care îi controlează deciziile. Eu stau foarte prost la capitolul ăsta în sensul că, dacă trăirile mele interioare ar fi animale domestice, vanitatea ar fi câinele bătrân și răpciugos din fundul curții căruia iți aduci aminte că nu i-ai dat mâncare abia atunci când vezi o baba mușcată de un maidanez pe Pro TV. Da, nu am niciodata destui bani,  n-am fost niciodată la mare, conduc o Dacie și am o părerea generala proastă despre propria persoană (ceea ce e chiar sănătos). Considerând aceste aspecte ca fiind adevărate pot spune ca exista chestii în jurul meu pe care ar fi normal să nu le înțeleg. Iată câteva dintre ele enumerate absolut aleatoriu:

1. Șapcă de rapper. Știu că rasa umană e definită de diversitate culturală și căcaturi simbolice diferite de la o regiune la alta dar nu înțeleg de ce unii oameni încearcă să-și îmbunătățească personalitatea ascunzându-și vârful capului sub o șapcă de rapper fără să fie rapperi. Dacă ești Ice Cube, 50 Cent, Eminem sau cel puțin Cerebel, da, ești rapper și șapca de rapper pe capul tău se justifica le fel de bine ca sutana pe popă, dar dacă ești un lache cu skateboard care iși face selfie cântând cu chitara în parc, arăți la fel de cretin ca Elena Udrea cu batic făcând sarmale.

2. De unde au săracii bani de țigări? Sunt sigur ca aveti in cartier, in bloc sau in sat un individ care nu a avut niciodata a doua zi acelasi loc de munca, are 3-4 copii intr-o casa mostenire de la ta'su dar are tot timpul bani sa-si cumpere tigari si bautura. Cum procedeaza individul ala? Ca eu sunt singur, muncesc 10 ore pe zi 6 zile pe saptamana, platesc utilitati, scad benzina si mancarea si, cand fac o socoteala si incerc sa adaug 3-4 milioane daca as fuma, niciodata  nu ies pe plus.

3. Picioarele de pod. Cum fac aia sub apa un stalp de beton care sa sustina un drum timp de 40-50 de ani e mult peste puterea mea de intelegere. Da, e 2014 si tehnologia a ajuns atat de departe incat jumatate din viata noastra se petrece in spatele unui ecran LCD, dar nu am inteles niciodata cum fac aia cimentul sa se usuce sub apa. De ce nu pun acelasi material si la construit drumuri si autostrazi?

4. Horoscopul. Cum se poate sa existe oameni care cred ca cineva poate sa anticipeze evenimente din viitor uitandu-se la niste stele? Sunt oameni de stiinta care studiaza de ani de zile sistemul solar si toate celelalte chestii care se intampla in afara atmosferei de jur imprejurul Pamantului dar care nu si-au dat seama nici macar cum aceasta s-a format, dar o grasa cu breton si cu liceul facut la seral poate sa-si dea seama ca o sa am scandal cu persoana iubita daca iau decizii importante peste zi? Uite eu chestia asta nu pot s-o inteleg.

5. Jocurile de noroc. Cine le-a inventat si care a fost scopul lor primordial? De fapt, care este scopul lor? De ce exista? In afara de faptul ca mii de indivizi sunt gata sa-si amaneteze perdeaua de la dus pentru inca un zar aruncat si chestia asta aduce profit cuiva. Cum de e legal asa ceva? In fiecare luna moare cineva, de regula politist sau jandarm, si totusi ele continua sa existe. Chiar si satele cu un singur drum asfaltat acum 30 de ani au cel putin un chiosc cu pacanele sau barbut si oameni mor din cauza lor dar nimeni nu face nimic. Sa fie asta o cale subliminala de a accelera procesul de selectie naturala, sau sa fie o simpla coincidenta faptul ca majoritatea clientilor de cazinouri sunt cei mai prosti oameni de pe planeta?



Foto: http://iphone4wallpapershd.com

miercuri, 19 martie 2014

De ce in 2014 nu mai ia aproape nimeni BAC-ul

     Probabil va intrebati "Ce-o mai vrea ma si asta? Parca a descoperit el de ce se pisa cainele cu un picior ridicat si stie acuma si cum functioneaza universul." Da, asa e, nu stiu cum functioneaza universul si nu stiu nici de ce se pisa cainele cu un picior ridicat, dar stiu sigur ca aveti o varianta de raspuns mai buna pentru intrebarea din titlu. Imi permit totusi sa am o parere pentru ca am dat un BAC si l-am mai si luat.

     Exista mai multe voci care afirma ca, domn'le, BAC-ul nu mai e ce-a fost. Ceea ce o mare tampenie pentru ca, la fel ca acum 10 ani, BAC-ul este examenul pe care il dai la sfarsitul liceului cu scopul de a certifica faptul ca ai acumulat niste cunostinte elementare care urmeaza sa te ajute pe viitor. Practic e o garantie a faptului ca n-ai tocat degeaba banii lu tac'tu timp de 4 ani. La fel ca acum 10 ani, si astazi elevii se plang ca, vai, ce greu mai e BAC-ul acuma fata de anii trecuti. Aparent, faptul ca ceva e mai greu de realizat astazi decat era ieri, iti justifica in vreun fel esecul.

     BAC-ul e acelasi, profesorii sunt in mare parte aceiasi, Morometii lui Preda sunt aceiasi, delta din ecuatia de gradul II poate avea aceleasi trei forme dar, cu toate astea, nu mai merge, fratioare, se pica pe capete si toata lumea are fel de fel de scuze, una mai amuzanta decat alta. Absolventii clasei a XII a promotia 2014 nu se mai pot concentra pe materie, nu pentru ca atentia lor este distrasa de faptul ca ei nu dau BAC la sport cum am dat eu, ci pentru ca nu le mai pasa. Ii doare fix in cur ca nu reusesc sa promoveze un examen decisiv din punct de vedere teoretic. Singurul stres la care se lasa supus elevul contemporan este acela ca se va vedea nevoit sa-si caute de munca din iulie daca nu va intra la facultate, ca asa nu mai are ta'su niciun motiv sa-l mai tina-n casa.

     Si chestia asta se intampla din cauza ca elevul nu mai constientizeaza ca are niste responsabilitati. Asta reprezinta BAC-ul pana la urma. Nu e examenul vietii din cauza ca, daca nu-l iei, risti sa devii un lache cu o slujba de cacat, ci pentru ca este cam prima cea mai mare raspundere care, tratata cu seriozitate, poate spune multe lucruri despre tine ca individ, ca om capabil sa gestioneze situatii si sa rezolve probleme. Dar elevul nu reuseste sa-si proiecteze in minte imaginea de ansamblu in care el este undeva jos si trebuie sa scoata ce-i mai bun din hoitul lui actualmente consumator de resurse. El traieste clipa si face ce vrea el, si lucrul acesta se datoreaza internetului, cu precadere retelelor de socializare. Treaba e clara. Daca scrii "adolescent" in Google Images, 2 din 10 poze infatiseaza tineri in fata unui ecran de varii dimensiuni.

     Nu pentru ca individul freaca menta in loc sa toceasca manuale scolare. Nu. Toti elevii din istoria elevilor si studentilor au frecat menta. Diferenta dintre un elev de-a XII a de azi si unul de acum 20-30 de ani e ca, daca are curent electric, azi nu mai trebuie neaparat sa iasa din casa ca sa piarda timpul, in rest totul e la fel.

     In schimb, elevul de azi are acces la retele sociale iar chestia asta il distruge ca om. El isi construieste o a doua personalitate care e foarte misto si care s-ar putea sa se descurce la BAC si-asa, fara sa invete, ca i-a spus cineva pe Facebook sa aiba incredere in el, ca e un om deosebit si asta inseamna ca nu mai e nevoie sa munceasca!

     Si eu ma intreb: daca astia care au cont pe Facebook de 2-3 ani au rezultatele astea, oare cati dintre prescolari de azi vor mai avea ambitia sa termine liceul.






sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Dreptul la opinie

     Am acasă televizor, mă uit la el și nu mi se pare nicidecum că fac un compromis. Aveți ce vedea, nu vă mai căcați în sus că nu aveți televizor acasă crezând că sunteți prea inteligenți pentru ce se arată acolo sau că nu aveți nevoie de informații venite din mass-media. Duhniți a prost.

     Mie îmi place să mă uit la talk-show-uri politice, mai ales alea în care doi invitați se chinuie să-i demonstreze celui de-al treilea că este prost dar acesta insistă să-i contrazică. Oamenii citiți au argumente foarte mișto și de fiecare dată când prostul este învins, acesta vine cu sfânta replică: „Nene, e părerea mea, am și eu dreptul la opinie”. Atunci știi că un om e prost, când tot ce mai are de zis e că aia e părerea lui și tu nu tre' să-l contrazici pentru că altfel te caci în dreptul lui.

     Mie mi se pare absurd să ai drept de opinie în orice conjunctură cu atât mai mult cu cât foarte mulți tind să abuzeze de el cu nesimțire. Cum își schimbă Popescu gresia în baie, hop și tu, că-i prea verde! Cum ia Becali cu executare, hop și tu, cu părerea și gluma cu cioban! Cum scriu eu ceva pe facebook despre o una cu o mână pe pantalonii mulați și una-n păr, hop și tu că-s misogin și nu-ți accept părerea! Păi ce, eu am intrat în casă la tine să te frec la cap că nu-mi place televizorul tău și tu nu-mi accepți opinia? Trezește-te, băi, băiatule, îmi plătești tu internetul, sau ce?

     Dar asta nu e nimic.  Prostul vine, behăie părerea lui, tu îl lași în pace sau îi dai o veioză-n bot și îi spui să citească o carte. Nu te afectează pe tine cu nimic faptul că ăla e convins de omnipotența elucubrațiilor personale. E el și frustrarea lui, vrea să se simtă și el util cu ceva. Are o părere. 

     Ca să vedeți cât de periculos este dreptul la opinie pentru societate, priviți situația dreptului de vot. Tot ce trebuie să faci ca să ai drept de vot este să nu mori până împlinești 18 ani și atât, gata, ai dreptul să ștampilezi o coală de hârtie, să îți exerciți opinia. O să spuneți că, băi, cum, că e constituțional și că libertate de exprimare și că bla bla bla. Arată-mi tu un politician care nu a făcut nimic neconstituțional pe perioada mandatului și eu îmi donez toată averea la stat. 

    Dacă stau mai bine să mă gândesc, dreptul la vot e o iluzie. Să creadă omul că are și el un amestec în toată treaba politică, că îl mai leagă ceva de conducerea statului în afară de alocația copiilor și ajutorul de șomaj. Ideea e că nici măcar nu ne trebuie să votăm. Nu pentru că omul habar n-are a doua zi cum îi cheamă pe ăia de i-a ales, ci pentru că acesta este vulnerabil în fața votului deoarece alegerile electorale consumă mult din banii lui și, de parcă asta nu ar fi destul, acestea mai pot fi și fraudate foarte ușor. Politicianul nu trebuie să fie ales de gloată, ci să dea un examen riguros care să dovedească faptul că deține competențele necesare administrării banului public. De-am fim noi o țară mai bengoasă și am trece la nivelul ăsta de departajare al politicianului, țara asta ar arăta cu totul altfel. Până atunci, să lăsăm oamenii cu drept de opinie să se bucure.

     Opiniile sunt utile doar dacă sunt cerute sau dacă vin din partea unor persoane avizate, care cunosc subiectul și care au răspunsuri pertinente la întrebările plauzibile. Dreptul la opinie aduce după sine răspunderi mai mari decât plăcerea de a te băga în seamă.

     

joi, 9 ianuarie 2014

Despre Bianca și divorț

     Aud din ce în ce mai des oameni spunând „mai scrie, băi, și tu ceva pe blogul ăla...” lucru care mă bucură. Îi înțeleg că e mai convenabil din punct de vedere financiar să stea în fața unui ecran unde să afle aceleași chestii pe care le-ar auzi dacă m-ar scoate la o bere, că și mie îmi plac chestiile moca. Iisus era așa de altruist dar el și își permitea să fie generos pentru că putea să facă vin din apă.

     În primul rând, aș vrea să nu mai denumiți acest spațiu virtual „blog”. Bloggerul e ăla care investește timp și bani în căcaturile pe care le scrie pe internet. Ăla care scrie cât de mult poate și care interacționează cu alți bloggeri prin comentarii pentru ca aceștia să continue, la rândul lor, cercul restrâns de oameni care se validează reciproc pentru motivul că au blog. Nu cred că un blog îi dă autorului niscai super-puteri și capacitatea de a privi lumea într-un mod în care restul oamenilor nu reușesc. Nu îți trebuie vocație să te apuci de scris la fel cum nici Oanei Zăvoranu nu i-a trebuit voce ca să se apuce de cântat. Oricine poate să scrie.

     Nu vreau să mă înțelegeți greșit, există oameni valoroși care au un cuvânt de spus și care o fac foarte bine în online, dar cei mai mulți autori sunt oameni ca mine, ca tine, ca vecinul de deasupra care îmi ia jumate din lumina naturală de la bucătărie când pune cearșafuri la uscat, oameni obișnuiți care nu au făcut multe chestii relevante în viață dar care, prim prisma blogului, debordează de autosuficiență în așa hal încât se cred super-eroi.

     Așadar, nu vreau să fiu identificat drept blogger tocmai pentru că nu vreau să fiu asociat cu acești pseudo-intelectuali care simt nevoia să împărtășească cu alți indivizi cum au înțeles ei sensul universului pentru faptul că scriu într-un articol pe zi ce crede ei despre chestii.

      Titlul nu e aiurea, am vrut să scriu ceva despre telenovela prost regizată Drăgușanu + Slav dar ăsta e un subiect exploatat atât de zdravăn încât tot ce mi-a venit a fost: „Dacă toată nunta/căsnicia/divorțul ăstora doi nu e regizată, atunci de ce pe tipă o cheamă tot Drăgușanu în loc s-o cheme Slav?”.

marți, 7 ianuarie 2014

Mesaj pentru femeile de pretutindeni

     Trăim într-o lume care evoluează constant. Omul și-a diversificat atât de mult activitățile încât natura este cea care trebuie să se adapteze odată cu dezvoltarea lui. L-a văzut în vârful lanțului trofic și a știut în ce direcție să-și îndrepte prioritățile. Da, omul este specia preferată a naturii, altfel nu ar fi dotat cu emoția orgasmului, care a fost păcăleala primordială pentru a-l provoca să procreeze. De-aia au dispărut dinozaurii și de-aia dispar animale inutile ca ursul panda sau capra neagră, pentru că lumea se schimbă la fiecare secundă și natura pare să țină cu noi.

     Cu toate că omul a devenit stăpânul incontestabil al planetei, natura încă are mult de treabă în ceea ce privește conservarea ecosistemului. Cea mai mare problemă  este suprapopularea planetei. Se pare că omul reușește să se reproducă mai rapid decât poate natura să-i facă loc scapând de balene și alte chestii păroase, din cauza apetitului sexual exagerat al acestuia. Conform unui studiu al Națiunilor Unite, efectuat în 2004, evoluția demografiei mondiale ar arăta cam așa:

     Nasol aș zice eu având în vedere că deja ne înghesuim în supermarketuri. 

     Acest efect este datorat tot naturii din cauza unei greșeli pe care aceasta nu a luat-o în calcul. Da, natura nu este perfectă, de-aia nu suntem nici noi perfecți. Iată de ce:

     Natura a anticipat că, la un moment dat, oamenii ar putea deveni prea mulți, motiv pentru care a găsit câteva metode care să țină numerele sub control: ciumă, holeră, TBC, hepatită, ciroză, SIDA, depresie suicidară, E-uri în alimentație sau, cea mai importantă, prostia umană. Da, cele mai multe decese la nivel mondial sunt cauzate de „eroarea umană”, de imposibilitatea omului de a identifica problemele reale cu care se confruntă și de a găsi soluții pertinente în timp util.

     Exemplu de la știri: „Poleiul face victime”. Ați auzit știrea asta în fiecare an. Un tip merge pe un drum cu polei și moare din cauza inerției generate de contactul instantaneu dintre mașina lui și varii obiecte alăturate drumului, dar nu pentru că drumul e plin cu chestie alunecoasă ci pentru că acesta este suficient de prost cât să ruleze cu viteză. Prostia omului e de vină pentru ca, dacă avea poleiul vreun amestec, absolut toate mașinile care trec pe drum ar da check-in în șanțuri și copaci. 

     Sau: „4 tineri care petrecuse cu patos de Crăciun au murit în somn din cauza unei sobe rudimentare cu butelie.” După cum vedeți, natura a implantat în informația genetică a fiecărui individ o cantitate suficientă de prostie care, necombătută prin desăvârșirea dorinței de evoluție pe plan intelectual, are șanse să devină fatală. Este planul perfect, care a funcționat și care și-a îndeplinit scopul cu succes. 

     Dar prostia are un efect secundar pe care, după cum spuneam, natura nu l-a considerat prioritar. Omul, fiind prea prost pe baza informației genetice primite de la părinți, nu reușește să surclaseze instinctul reproducător din punct de vedere intelectual ceea ce face ca, potrivit unui studiu multinațional, o sarcină din trei să fie neplanificată. 

     Dacă vă mai uitați o dată la dunga aia roșie de mai sus, o să vedeți că în anul 2040 se vor naște 1 miliard de oameni exclusiv din cauză că un prost persuasiv și o tipă naivă nu știu să se distreze în siguranță. 



     Citiți o carte!