Drag Moș Crăciun,

     Am tot stat și m-am gândit că ar trebui să-ți scriu, Moșule. Eu când eram mic nu ți-am trimis nicio scrisoare că nu știam să scriu. Logic. Când am învățat să scriu era vacanță și cine plapuma mea mai avea chef de scris. Echitabil. Mai târziu mi-am regăsit simțul rațiunii și mi-am dat seama că scrisorile mele nu ajungeau la tine, mai mult pentru că le-am găsit câțiva ani la rând în coșul de rufe. Dezamăgitor. Mama nu prea știa să mintă. Am crezut-o atunci deși eram sigur că tu n-ai fi sortat niciodată rufele noastre ca să-ți cadă scrisoarea din sac. Cum dracu' tocmai rufele noastre, cum dracu' tocmai scrisoarea mea?
     Nu știu de ce-ți tot scrie lumea. Că umblă vorba că tu umbli pe la geamuri și ne spionezi pe ăia de nu suntem cuminți. Violatorule de intimitate ce ești, după ce că nu-mi aduci ce vreau mai ești și curios dacă amestec șosetele curate cu alea murdare și dacă mă doare-n cur când zice mama să închid ușa că se face curent. Și dacă tot ne vezi ce facem și auzi și ce ne dorim, scrisori pentru ce mai vrei? Eu cred că mai faci și mișto, Moșule. Ca faza aia, că Dumnezeu ne-a făcut să cădem în ispită ca să ne măsoare aversiunea instinctivă față de păcat. Păi, mușchiu' meu, cum a făcut erecția matinală nu putea să-mi programeze creierul să nu vrea friptură când nu e cruce cu negru în calendar? E aiurea, ca statusul cu „nu sunt” de pe mess.
     Și știi ce mi-e ciudă, Moșule, că alți copii au fost mai obraznici ca mine și au primit ce și-au dorit. Eu am avut obraz și nu mi-am băgat dosarul pentru ajutorul de șomaj după ce am plecat de la ultimul loc de muncă. Am zis să nu fiu un parazit social că de-ăștia sunt destui dar tu tot nu mă vezi, Moșule, tot alții sunt mai buni decât mine. Ăia cu bani mai ales. Tu nu vezi pîn termopane, sau ce? Că nu înțeleg cum funda mea faci. Că dacă aduci cadouri în funcție de declarațiile de avere ale părinților, se cam dărâmă toate miturile legate de bunătatea ta colosală sensibilă la aversiunea copiilor față de disciplină și obediență parentală.

     Știi ce vreau să-mi aduci? Și sper să-mi aduci, mai ales că am scris și-n titlu „Drag” să pară mai masculin. Că dacă ziceam „Dragă”, cum fac ceilalți copii care au părinții lor bani, să nu zici că bat apropo la ceva legat de faptul că te îmbraci în roșu. Vreau să-mi aduci niște magie de-aia de-a ta, Moșule. Că tu ești bun și faci cadouri, stai la Polul Nord, ai lista neagră cu copii obraznici, ai sanie, sac, reni, dar când e vorba de ceva inexplicabil o bagi pe-aia cu magia. „E magică, frate, de-aia zboară!”. Așa vreau și eu, Moșule, să fac ceva să fie magic.
     Și știi ce-aș face cu ea? Aș face să crească urzici magice pe horn, băi, Moșule!