Tânăr în România. 2012

     Avem in jurul nostru o lume plina de probleme. Asta credem noi, cei care mereu dam vina pe ceva cand nu reusim sa atingem himericul apogeu financiar denumit plastic „reusita in viata”. Daca iesi cu microfonul in strada si intrebi tinerii cum ar schimba lumea in bine raspunsurile lor vor fi legate de mentalitati si alte bla bla-uri superficiale, ceea ce inseamna ca daca ei nu stiu in ce mediu traiesc atunci habar nu au la ce sa se astepte de la viata. Sa fii ambitios, sa ai un vis pentru care sa fii dispus sa lupti cu toata fiinta, sa fii punctual, muncitor, sa-ti respecti promisiunile, astea sunt cateva din acele lucruri cu care Eu cred ca poti sa faci ceva in viata. Pentru ca DA, daca poate fi facut ceva in viata asta acel lucru il putem face numai noi.

      Dar cu timpul noi, oamenii, am dovedit ca nu ne pasa. Merg pe strada si vad cum Centrul Militar Zonal e pazit de o firma privata de paza cand Ministerul de Interne are sute de angajati, vad gunoaie la tot pasul si maturatori stradali care beau bere la PET la umbra boschetilor, vad un sistem prost gandit din cauza caruia sunt nevoit sa stau la cozi desi imi dau seama cum s-ar fi putut face treaba mai bine. Astea sunt lucruri pe care eu le vad si stiu si de ce se intampla, dar nu le mentionez deoarece nu pot sa le demonstrez, sunt lucruri care imi distrag atentia de la a vrea sa fiu cineva plecand de la nimic, lucruri care ma intriga.

      Vor fi multi altii, cei care de obicei stau in carciumi discutand despre efectele benefice ale ploii asupra agriculturii sau analizand testarea tripla a prezervativelor, care nu vor fi de acord cu mine. Aceia sunt cei carora nu le pasa ca din banii lor e platita firma de paza, ca din impozitul lui e platit nenea cu matura si cel din spatele ghiseului. Si daca tot stau ei asa nepasatori le sugerez, cel putin sa nu mai puna intrebari de genul „de ce altul are miliarde si eu n-am nimic?” sau „de ce sa fac facultate daca nu pot sa ma angajez decat daca am pila?”.