Nu se știe cu exactitate care este originea omului și, dacă acesta există, care este scopul prezenței lui pe această planetă. Nici nu văd de ce ar vrea cineva să știe. Cum faptul că știi cine-a ciomăgit prima maimuță ți-ar putea schimba viața?
„Poate e nemărginit... sau nu, poate e limitat și undeva un omuleț verde ne privește în timp ce scobește din nas un muc fosforescent... sau poate exista un univers paralel direct proporțional cu acesta pe care îl vedem noi aici... sau nu, poate planeta noastră este doar o moleculă din mucul extraterestrului sau poate...” Poftim, uite cât timp am pierdut numai enumerând câteva ipoteze, toate fiind teoretic valabile având în vederea certitudinea celor preexistente. Darămite să fi fost stresat care din ele o fi cea adevărată. Pentru că, chiar dacă omul ar afla care este originea lui, chestia asta nu l-ar ajuta cu mai nimic. Cred în importanța cunoașterii exhaustive a locului în care trăim dar, hai să fim serioși, nu credeți că exagerăm?
Noi nu ne cunoaștem pe noi înșine destul de bine, dar cheltuim sume exorbitante ca să trimitem exploram chestii din spațiul cosmic. Pierdem timpul aiurea dar încă suferim de boli pe care nu știm să le tratăm. SIDA, cancerul sau leucemia au foarte multe secrete pentru noi. Și noi ce facem? Mai trimitem o sondă pe Marte? Ca și cum ți-ai pune Player Blu-ray în Dacie. Eu cred că avem deja destule probleme aici, pe pământ, și toți savanții lumii au o pâine bună de mâncat pe linia asta.
Omul a știut mereu să aducă situația în favoarea lui și chestia asta l-a ajutat să se dezvolte. Până a descoperit viciile. Orice ar face, el nu este vinovat, el este la rândul lui o victimă și asta îi justifică neajunsurile. Țigările, alcoolul în exces, drogurile, toate sunt chestii cu care toată lumea este de acord că nu sunt bune pentru organism. „Da, frate, dar nu pot să mă las. Eu vreau, le-am mai redus, dar nu pot. Până la urmă, plm, aia nu faci, aia nu faci, îmi trăiesc viața, ce plm!” Uită-te la tine cât ești de bou și selecția naturală încă nu te-a omorât. Păi cum, bă, să-ți trăiești viața fumând? În ce măsură fumul e compatibil cu viața? E fum, n-are nimic viu în el. Oamenii mor de la fum în incendii. Aaa, te face sa te simți bine, nu? Și ți se pare că, dacă ăștia le lasă pe piață, n-au cum să fie atât de nasoale. Dar până realizezi tu că nu-ți face bine și că, de fapt, cineva face caltaboșu gros cu banu tău, instinctul tău te-a surclasat deja din punct de vedere intelectual și tot ce mai poți să faci e să găsești un argument care susține că nu e ceva tocmai nasol să învestești 4 milioane pe lună în nimic. „Las', bă, că știu eu oameni care au fumat până la 90 de ani și n-au avut nici pă dreacu'!”. Dacă ești curios cât de tare poți să împingi limitele biologice ale organismului tău, asta e problema ta, eu refuz să-mi trăiesc viața, prietene, pentru că am chestii mai importante de făcut, pe care le consider prioritare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu