miercuri, 18 aprilie 2012

Paradoxuri care ne definesc pe noi ca fiind oameni

Adevărul doare numai dacă se referă la defectele sau greșelile noastre așa ca facem totul pentru a-l ascunde. În orice alte condiții facem tot posibilul ca acesta să iasă la lumină.

Soarta e o chestie pe care nimeni nu o poate defini, nimeni nu știe concret ce e, dar e cea mai bună scuză atunci când nu știm sa explicam ce ni se întîmplă: -De ce ai căzut la BAC? -Eee, soarta!

În viața nu trebuie să muncești și să ai ambiția să devii cineva. Trebuie să ai noroc. Norocul = altă chestie pe care numeni nu o poate defini dar pe lipsa căreia ne bazăm toți atunci când ne scuzăm că suntem niște ratați: -De ce n-ai luat BAC-ul? -Dacă n-am avut noroc?!...

După ce se strică ceva toți stim exact cum s-a produs și cum s-ar fi putut evita acea situatie. După ce stricăm ceva căutăm primul lucru care să ne scoată nevinovați și insistam sa îl susținem chiar dacă nu avem dreptate. Daca nici așa nu merge dăm vina pe soartă.

Când greșesc alții, aceștia sunt niște proști. Când greșim noi, pur și simplu n-am avut noroc.

Când facem ceva bine avem grijă să afle toată lumea. Când o sfeclim păstrăm tăcerea în speranța că nu ne-a văzut cineva.

Profesorul ideal e acela care nu îți predă, care nu te ascultă și care te lasă să copii. Când comentezi pe Facebook te plângi că totul merge prost pentru că nu avem profesori buni.

Când te oprește Poliția cu 85 la ora într-un sat pe DN2 D nu eziți să încerci să scapi cu 50 de lei. Totuși când ești întrebat de ce îți merge greu dai vina pe corupție.

Când cineva ne dă un sfat la timpul potrivit ii spunem: Rămân dator bah... Cănd cineva pronunță greșit un cuvânt îi facem rost de un pseudonim.

Când te găndești că le-ai văzut pe toate pătești ceva banal care îți relevă faptul că de fapt nu știi nimic...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu