Campania electorală este unul dintre cele mai de seamă evenimente care i-au fost date omului să le trăiască. Așa de tare mă bucur când merg pe stradă și mă văd băgat în seamă de candidații emoționați care îmi zambesc din afișe postate strategic pe stalpi, șoproane, WC-uri și alte anexe gospodaresti cu vedere la strada, că-mi tresaltă inima de bucurie exact ca atunci când primesc mai mult de 15 ike-uri la o poză pe Facebook.
Dar când mă gandesc cât de mici sunt sansele ca aceasta băgare în seamă, care îmi umple efectiv sufletul de emoții pozitive, să se materializeze în vre-un fel, îmi dau seama că e exact ca pe faimosul site de socializare: eu iți dau like ca să ma bag în seamă iar tu te bucuri, crezi că ai făcut ceva deștept și te simți apreciat (eventual zici ''ms''), dar în realitate totul se rezumă la niște gesturi formale care nu numai că nu ne țin de foame, dar mai rău ne flămânzesc.
Revenind la Campanie, ce pot sa zic... Îmi place la nebunie să asist la acest spectacol mirific în care niște indivizi promit că sunt dispuși oricand să renunțe la bunăstarea lor pentru a investi "toată puterea și priceperea" în scopul asigurării bunăstării mele, eu, mândru participant la recensământ si la statisticile privind rata șomajului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu