Ca un tânăr optimist ce sunt, am ajuns inevitabil și aproape involuntar să mă gândesc: oare cum voi fi eu, și ce voi face eu peste 10 ani?
Acum, eu sunt deopotrivă un tip realist și nu m-am mulțumit doar să-mi imaginez cum aș vrea eu să ajung peste 10 ani ci m-am gândit la cum am fost eu acum câțiva ani și cât de repede am progresat, ca să-mi dau seama la ce nivel voi ajunge peste câțiva ani. Nu prea mi-a ieșit. Asemenea unui cetâțean rrom intervievat pe patul de spital, care țipă în gura mare că toporul înfipt în capul lui a avut la capătul celalalt un dușman invidios ce l-a atacat în timp ce el săracu se întorcea de la o munca cinstită, eu am vrut la rândul meu să cred că nu e vina mea că până la vârsta asta nu am reușit să fac mai multe. Dar m-am trezit repede. Îmi furam singur căciula și tot mie mi-o vindeam.
Gândindu-mă, așa realist cum eram eu, și căutând calea către o viață frumoasă și lipsită de griji, am ajuns la concluzia că ceea ce vreau eu de fapt este să fiu mulțumit cu ceea ce fac și să fiu fericit alături de jumătatea mea. Atât! Nu pare mare chestie dar când ești ambițios, așa cum cred eu că sunt, e foarte greu să fii mulțumit cu ceea ce faci. În fiecare zi descoperi un lucru nou care te face sa vezi că ai putea să faci mai mult decât știai că poți să faci. Când mă uit la ziua de ieri și am capacitatea să văd cât de prost eram, eu cred că evoluez.
Și asta vreau peste 10 ani, să mă simt un om împlinit, să fac ce-mi place și în tot acest timp să fiu în stare să o fac fericită pe fata de lângă mine.
Moș Crăciun, dacă îmi citești blogul, asta îmi doresc, să știi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu