Mă uitam aseară la televizor, căci trăind la țară de-aici mă informez, și am văzut o doamnă învățătoare care își dorește cu ardoare să schimbe România! Acum doi ani aceasta a decis de bunăvoie să nu mai mănânce câteva săptămâni și, din moment ce nimeni nu a auzit de vre-o schimbare în bine, probabil ca nu a reușit să impresioneze decât câțiva ziariști care stateau cu microfoanele pornite la ușa salonului așteptându-și rândul la interviu (căci protestul a continuat la spital din motive care se subînțeleg).
Acum că și-a revenit puțin, simțul civic nu poate să o lase pasivă la atrocitățile ce se tot petrec în învățămant și a decis să facă din nou economie la mestecat de această dată dorindu-și să impresioneze ceva lume cu putere de decizie din Europa. Faptul că acest protest se suprapune campaniei electorale nu cred să fie întâmplător, la fel cum reclamele la pastile de ficat nu apar decât de Paște și de Crăciun. Doamna în cauză simte ceva atenție căzută asupra țării noastre și cred că a ajuns la concluzia că așa va reuși să se facă auzită. Ipotetic ar avea dreptate.
Însă eu aș fi zis că în loc să țină ocupat un pat de spital și să irosească niște perfuzii care ar fi folositoare cuiva care are o urgență, doamna învățătoare ar putea să iasă în evidență arătându-ne niște rezultate remarcabile care să dovedească munca asiduă care dumneaei susține că nu este plătită suficient: niște olimpici, niște elevi cu 10 pe linie sau măcar un program artistic. Nu vreau să cred că am ajuns să ne placă să ne comportăm ca niște victime ale unui sistem și că știm să rezlvăm ceva doar plângându-ne de milă...PUTEM MAI MULT DE-ATÂT!
Da, aşa este, gestul în sine este lăudabil. Dar hai să fim realişti, ultima dată când un protest a schimbat ceva notabil în ţara asta a fost în '89, când s-au pierdut vieţi omeneşti. Doamna învăţătoare ar putea s-o ia ostatică pe Elena Udrea şi să ceară mărirea de salariu drept răscumpărare dar tot n-ar rezolva nimic. Decât să rămână cu această acţiune la statul de gest eu aş fi vrut să o văd ieşind în faţă cu nişte rezultate, cu nişte performanţe cu care să zică: "Uite, domn'le, eu îmi dau silinţa să fac ceva şi ăştia îşi bat joc de noi?" Ăsta nu e gestul normal pentru ţara asta...
RăspundețiȘtergere