duminică, 6 ianuarie 2013

Chestii despre dragoste

     Cică tre' să ai grijă ce faci la început de an pentru că așa urmează să te miști până la revelionul următor. Eu nu cred în ipoteze de-astea nedemonstrabile dar să zicem că m-am înșelat atunci când am crezut că m-am prins ce sens are universul și care e rolul meu aici în el și, ipotetic, aș accepta că poveștile ancestrale influențează cauzalitatea. În cazul ăsta am decis s-o ard filozofic ca să-mi vină la gură cele mai mișto citate și să am ce pune pe feisbuc tot anul.


     Deci. Ca să fie clar că oamenii sunt ființe superioare și își merită superioritatea în lanțul trofic, aceștia dețin câteva atuuri: mersul biped, membre superioare dotate cu degete lungi cu care omul să facă chestii, imaginație, gândire logică, sentimente, șaorma, smart-phone, etc. Oamenii nu pot trăi fără acestea iar proporția în care acestea variază se reflectă în faptul că oamenii sunt diferiți. Știți cu toții acest lucru dacă nu sunteți fani Vali Vijelie și Iubiri Secrete.

Toate aceste caracteristici sunt echilibrate de dragoste, care nu e altceva decât aspectul primordial care a îngreunat evoluția omului. Știți despre ce vorbesc. Dragostea e atunci când, brusc, prioritățile tale se schimbă fără ca tu să-ți poți controla deciziile ulterioare.

     Ați văzut cu toții filme de acțiune în care apare clișeul ăla idiot: Un tip musculos, care știe să omoare un om cu o pastă de pix în cinci feluri, rupe oase cum mănâncă Viorica din Clejani clătite până când tipul rău îi răpește gagica. Uite-așa i se taie maioneza eroului că rațiunea îl părăsește subit și aruncă pasta de pix fără să-și dea seama. Pasta de pix e deja pe jos ca să mai poată să facă altceva decât să se milogească.

Deci dragostea te poate aduce în situația în care să fii umilit.

      Dragostea nu o poți controla. Ea vine întâmplător, ca gripa. Știi că ești îndrăgostit abia după primele simptome. Dacă gândirea logică este la fel de slabă ca șansele ca Viorica din Clejani să poarte anul ăsta blugi mărimea 30 e posibil ca boala să se instaleze mai rapid. Personal nu cred în dragoste. Adică nu cred deloc în dragoste pentru că dragostea nu distinge oamenii care te respectă de ăia care vor să ți-o tragă. Am fost odată îndrăgostit și după ce m-am ars mi-am dat seama că nu eu am fost cel care a produs reacția. A fost ceva care nu influențează cauzalitatea, poate vreo poveste ancestrală. Sper.

Și voi ați spus asta măcar odată, la fel ca mine acum, nu? Ce proști sunteți, dragostea nu se poate controla, am mai zis. Nu te îndrăgostești pentru că vrei, când vrei și de cine vrei. E o treabă cu hormonii și cu stimulii pe care îi generează creierul dar nu mă bag că nu e domeniul meu.

     Nu am înțeles niciodată de ce un om crede că, dacă se îndrăgostește de tine, tu ai o obligație față de el. Adică oamenii ăia care, atunci când vrei să le dai papucii, bagă argumentul ăla de căcat „da, dar te iubesc enorm”. Toată lumea se îndrăgostește, că asta înseamnă să fii om. Mai sunt alte câteva miliarde de oameni care, fiziologic vorbind, s-ar putea să se îndrăgostească de mine, cu ce ești tu mai deosebit?

Când crezi că îndrăgosteala e un bun motiv să continui o relație și nu ești o puștoaică mucoasă a cărei cele mai mari două realizări sunt un opt în teză la matematică și două menstruații, scuză-ma, frate/soră, dar ești un cretin/ă.

     Dragostea, e clar, e o boală. Și să vrei să te îndrăgostești e ca și cum ai merge într-un spital de boli infecțioase și ai fi curios cu ce stafilococ o să ieși de-acolo.

2 comentarii:

  1. :) Interesant mod de a gândi și trebuie să recunosc că sunt de acord cu tine, mai puțin la partea în care pui egalitate între dragoste și boală... Cred că dragostea e un sentiment creator de amintiri (la fel ca mai toate acțiunile pe care le facem), iar boala este mai mult un devorator. Mai cred și că avem mare nevoie de amintiri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragostea e o boală pentru că e înşelătoare. Într-adevăr, atunci când se consumă, generează cele mai frumoase amintiri dar faptul că nu o poţi controla o face indezirabilă din punctul personal de vedere. Consider că, între doi oameni, respectul, încrederea şi loialitatea au prioritate în faţa dragostei. Să nu uităm, dragostea poate genera şi amintiri neplăcute. :)

    RăspundețiȘtergere