duminică, 1 decembrie 2013

Iată de ce sunt comunist

     Azi m-a întrebat cineva de ce nu sunt naționalist. Cum de faptul că m-am născut în aceeași țară cu Eminescu și alți tipi care au inventat chestii mișto nu-mi trezește nici o emoție? Pentru că dacă stai în bloc cu Mihai Trăistariu nu înseamnă că poți să atingi 5 octave, DE-AIA, și din cauză că autoritățile fac gafe cum ar fi poza de mai jos. Singurele lucruri pe care le am eu în comun cu Eminescu sunt faptul că pe ștampilele de pe facturile noastre scrie undeva „România”, plus alte câteva chestii mai neînsemnate la care nu m-am gândit din lipsă de interes.


     Nu sunt naționalist dar sunt „comunist”. E în ghilimele pentru că dacă naționalistul își iubește națiunea, eu îmi iubesc comuna. Nereju este localitatea în care am crescut și unde am căzut prima dată de pe bicicletă și dacă e să iubesc un loc, ăsta ar fi. Nu e satul meu natal, că nu m-am născut aici. Cea mai apropiată unitate medicală cu apă curentă și dotări de bun simț era la Vidra, 9 lei la autobuz mai spre Focșani, și acolo s-a dus mama din lipsă de opțiuni. Se numea „spital” pentru că avea două etaje și drept ambulanță un TV Rocar ca ăsta care pornea cu feștila, dar pe mine nu m-a deranjat. Copilăria mea a fost foarte frumoasă. Mă certam mereu cu sor-mea că nu voia să joace fotbal cu mine pentru că nu câștiga niciodată dar per total ne-am înțeles perfect.

     Nereju e o localitate care s-a dezvoltat foarte mult datorită unei combinații reușite între proximitatea față de un munte plin de pădure și o legislație defectuoasă și permisivă ce a făcut ca un salariu mediu să depășească 1200 de lei. Mulți tineri și-au întemeiat familii aici și duc un trai decent. Cei mai mulți oameni muncesc ca să-și trimită copii la facultate, ca aceștia să plece apoi în orașe și să-i lase singuri. Nu pare cea mai inspirată afacere dar, dacă îi întrebi pe fiecare în parte, îți vor răspunde: „Las' să-și facă un rost în viață, să nu stea în noroaie cum stau eu. Pentru ei muncesc!” și asta e principalul motiv pentru care iubesc Nereju. Oamenii de aici au viziune și tot ce fac e pentru copii lor, să aibă un viitor mai bun. Munca la pădure e foarte grea. În fiecare an moare câte cineva încercând să pună o pâine pe masă. Poate vă închipuiți că acești oameni sunt niște nemernici ignoranță care distrug natura dar, în timp ce tu vezi un om care taie un copac, eu văd un om care se agață de singura opțiune pe care o are ca să poată să-și țină copii la liceu. Dacă ai ști că există riscul să nu te mai întorci întreg de la biroul tău călduros nu-i așa că te-ai gândi să-ți cauți de muncă? Ei bine, oamenii ăștia nu au opțiunea asta. Și pentru asta pot spune că sunt mândru de satul meu, sunt mândru că m-am născut aici!

     Aș fi vrut să fac un studiu pe teren ca să nu mint, dar cred că în 90% din casele din Nereju găsești un calculator și cam 60-70% din populație folosește frecvent internetul. Cei mai mulți tineri trăiesc în orașe, unde studiază, dar, cu toate astea, aici încă se mai păstrează câteva tradiții transmise din generație în generație. Ce mă fascinează pe mine nu este actul în sine, că niște tineri își pun măști în cap și urlă pe la casele oamenilor, ci faptul că încă se respectă etapele care se parcurgeau și acum câteva sute de ani, cu excepția faptului că nu mai sunt mulți aceea convinși că alungă strigoi beliți. Aceste tradiții reprezintă o explozie de culoare ce îi ține pe oameni în mișcare, eveniment ce este absolut necesar. Spun asta pentru că multe evenimente sociale nu prea se petrec aici, în afară de nunți. Nunțile în Nereju sunt una din principalele metode prin care oamenii se eliberează de stres. Deși mulți iau parte la acestea în ideea „a fost și el la mine, mă duc și eu la el” lumea se simte foarte bine. Nunta este singurul eveniment în care valoarea clasei sociale este egală cu zero. Toată lumea dansează și se distrează formând un tot unitar și cred că, atunci când renunți, ca întreprinzător, la aroganța pe care ți-o poate da banul, și te distrezi cot la cot cu un simplu muncitor, trebuie să dai dovadă de o formă supremă de bun simț și omenie și eu de-aia sunt mândru că sunt nerejean!

     












2 comentarii:

  1. Nereju este unul din puţinele sate în care se mai păstrează tradiţia vrânceană! aici am cunoscut Chipăruşul, măştile şi sunetul ocarinei! trecând peste faptul că nu sunt de acord cu exploatarea pădurilor ca unica activitate de obţinere a veniturile şi autorităţile ar trebui să găsească activităţi alternative, îţi pot spune doar că, deşi m-am născut în alt judeţ, la spitalul Vidra, cândva era un doctor, care nu mai este pentru că a murit, ce mi-a salvat viaţa! La mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exploatarea pădurilor nu este unica sursă de venit, este activitatea care a ajutat ca localitatea să se dezvolte. Autoritățile nu mai fac nimic pentru comunitate de câțiva ani buni dar deja nerejenii încep să se reprofileze. Mulți au renunțat la prelucrarea lemnului și se ocupă de agriculțură sau comerț.

      Ștergere