duminică, 30 decembrie 2012

Vreau să fiu primar - câinii vagabonzi

     Dragi compatrioți, minorități și alte entități pe care vă ține să vă desfășurați activitatea pe teritoriul frumoasei Românii, eu vreau să fiu primar. Că salariul e bunicel și nu tre' să faci mai nimic. Eu n-am văzut primar să se plângă de dureri de spate sau că s-a făcut cartoful 3 lei. Dar, ca să vedeți că nu-s egoist, ci un cetățean conștiincios ce vrea binele comunității, eu am pus deja osu' la treabă și am căutat soluții pentru ca societatea noastră să funcționeze corect. Și nu e campanie electorală deci vă rog să apreciați.

     Câinii vagabonzi. Eu am avut în copilărie mai multe conflicte cu cel mai bun prieten al omului deci să nu ziceți că nu cunosc subiectul în profunzime că vă păcăliți.

     Indiscutabil problema câinilor vagabonzi a făcut și va face mulți ani de-acum încolo obiectul multor ședințe ale consiliilor locale din toate localitățile patriei pentru că haitele de maidanezi semi-sălbatici sunt o problemă mare, atât de imagine cât și de siguranță. Și ce-am făcut eu când am căutat soluția? Păi am analizat fenomenul pe principiul cauză-efect. Efectul este mai mult decât vizibil dacă nu ești fan Pariu cu viața sau dacă n-ai serviciu-n centru.

     Cauzele sunt:
- Țăranii care îi aduc în orașe din curțile lor suprapopulate de vietăți care cer de mâncare. A slăbit, a fătat, l-a mușcat alt câine și e șchiop și fără o ureche, nu mai latră sau latră prea tare, mănâncă găini, se cacă unde-i vine? Nicio problemă, îl bagi în sac și-l arunci dis-de-dimineață pe câmp când te mai duci tu cu treabă pe la oraș. De-acolo se descurcă el, că e câine, dă-l dracu'.
- Babele care nu au bani de pastile și cartofi când le găsesc televiziunile stând la cozi dar își permit să le dea de mâncare 2-3 pâini în fiecare zi. „Păi da, măi mamă, le dau, că e și ele suflete și ar trăi și ele”. Dacă aș fi câine și mi-ar da o babă să mănânc aș fi și eu de acord cu instinctul meu de reproducere. Îi înțeleg de ce-s așa mulți odată ce trăiesc într-un mediu ce le permite perpetuarea speciei.
- Lipsa de interes a autorităților față de câinii comunitari (ce mișto suna, „câini comunitari”, ca și cum existența lor ar fi cauzată de comunitate și tot aceasta e responsabilă de ei) este o altă cauză iată de ce:

Un câine care e cât se poate de comunitar merge pe stradă. El are instinctul de a-și marca teritoriul pișându-se pe garduri. O babă trece pe stradă și nu are inspirația să miroase gardul deci nu știe că tocmai a trecut „granița” pe un teren ostil, motiv pentru pentru care câinele ajunge la concluzia că se impune aplicarea corecției de rigoare. El nu știe de ce dar devine o problemă a comunității. Ca albina. Ea înțeapă că așa știe ea, că tre' să înțepe, dar moare ca proasta că nu știa până atunci că urmează s-o mierlească după penetrare. Crud destin. În biroul primarului:

 „Ce facem șefu'? Păi îl prindem. Și ce facem cu el? Păi îl eutanasiem. Cum, șefu', vreți să ne sară ONG-urile în cap și babele care îi dau de mâncare și Brigitte Bardot? Păi hai să-l sterilizăm. Și până moare nu mai mușcă altă babă? Păi îl ducem în adăpost. Păi nu mai avem loc că l-am umplut anul trecut când au fost Zilele Orașului. Și cât ne costă să facem unu mai mare? Păi, cu tot cu exproprieri, cu studiul de fezabilitate și toată documentația, plus contractul cu firma de construcții, plus bla bla bla, ar trebui cam 2 milioane de eu... Cââât? O să vină presa să ne întrebe și cât am dat pe kilul de cuie! Prea complicat. Prinde-l în ziua mare, să te vadă cât mai multă lume, și du-l pe câmp undeva în Brăila să fie câinele lor comunitar și să se descurce ei.”

Pentru că un câine care stă și mănâncă într-un adăpost mișto nu aduce niciun profit. De-aia.
   
     Soluția. Să nu credeți că eu sunt un blogger care are doar păreri și care se crede important când constată cât de nașpa e ceva. Eu în primul rând nu sunt blogger, sunt viitor primar, drept urmare am și soluții.
- Era o lege 9/2008 care spunea că dacă ești țăran și te debarasezi abuziv de animale în spații publice să primești ceva pedepse cu pușcărie și o amendă destul de consistentă. Însă nu se aplică pentru că, am mai zis, chestiile care nu aduc profit relevant sau contracte grase nu dau randament.
- Nu putem să omorâm babele „că e și ele suflete și ar trăi și ele”. Necazul e că nu poți nici să le interzici să mai arunce pe stradă pâine înmuiată-n ciorbă, din moment ce e pâinea lor, ciorba lor, cumpărată tot cu banii lor. Dar o ușoară modificare a legii 9/2008 ar putea să le oblige să dea pensia în două cu statul dacă le mai taie sentimentele de milă.

     Eu o să fac așa: O să creez o unitate specială de intervenții (încă nu m-am gândit ce nume să-i pun) care se va îngriji ca legea 9/2008 să se aplice cu strictețe și se vor ocupa cu sterilizarea tuturor câinilor, identificarea și izolarea animalelor bolnave și eutanasierea celor cu boli gen rabie, scabie, exces de purici, bla bla bla, care nu mai pot fi recuperate. Ca să meargă treaba muncitorii vor fi aleși pe criterii stricte și vor primi între 20 și 35 de milioane salariu. Că dacă-i zici că i-l faci 6 milioane dacă nu e eficient, trebuie sa se țină de treabă. Și uite-așa, în timp vom reuși să reducem numărul de javre pe care, dacă nu le sterilizăm, și-așa le dăm de mâncare până mor din proprie inițiativă numai că, în cazul în care băieții își fac treaba, ei nu se vor mai înmulți.
     Câinii care mușcă oameni vor fi eutanasiați pe loc, în ideea că dacă ai mușcat mânat de instinctul de conservare actul desăvârșit se numește mușcare din culpă.












Un comentariu: