duminică, 25 noiembrie 2012

De ce politica este cea mai mare pierdere de timp din viața românului

     Că tot e nuj ce campanie electorală am stat și m-am tot gândit ce-o fi în capul oamenilor care iau în serios politica românească de la ora actuală. Și am dedus simplu că tre' să fii ori prea prost ca să respiri în continuare aerul ăsta tot mai poluat, ori să ai rude în politică pentru că altfel nu găsesc alt motiv pentru care să pupi în cur pe cineva exceptând, bineînțeles, banii.

     Iată de ce politica este cea mai mare pierdere de timp din viața românului:

     Știm cu toții de separarea puterilor în stat, parlament, guvern și alte bălării care n-ar trebui să te intereseze decât dacă lucrezi în domeniu. Ei bine, toate astea sunt mecanisme administrative pe baza cărora funcționează un stat. Politica este așadar un motor care pune în mișcare țara și, cum românul s-a născut nu doar poet ci și pseudoinginer omniscient, el își așează tacticos după ureche șurubelnița liberului cuget și se dă meseriaș. În trecut politica avea haz pentru că partidele împărtășeau ideologii și strategii diferite și era pertinent să ai o părere despre ea. Dar azi nu mai contează numele sau culoarea partidului. Totul ține de imagine și de fructificarea ideii absurde inoculate în subconștientul colectiv potrivit căreia părerea cetățeanului de rând chiar contează. Că are și el ceva de spus și tot universul gravitează în jurul părerii lui. Ei bine, nu contează decât cam cât de ușor poți fi convins să votezi pe cineva. De ce credeți că nu s-au legalizat căsătoriile gay? Pentru că la noi sunt prea puțini pentru ca votul lor să mărească semnificativ procentul în favoarea candidaților.
De ce e aiurea? Pentru că un motor e un motor și, bun sau rău, îți faci treaba cu el așa cum îl ai. Ca și cum i-ai spune vecinului după patru ani: „Știi, nu-mi mai place deloc motorul ăsta, vreau unul verde!”

     Nu înțeleg de ce politicienii sunt atât de notorii din moment ce ei sunt părți componente ale acestui mecanism despre care meseriașii își dau frenetic cu părerea. Până la urmă și funcționarele de la poștă au un rol esențial în funcționarea statului dar ăsta nu e un motiv pentru care să le vedem la televizor și să ne dăm cu părerea despre ele. Îmi și imaginez doi bătrâni plictisiți în timp ce joacă table în parc: „-Ai văzut, Costele, cum ștampilează Florica? Ea e cea mai buna! -Daa, chiar mai bună decât Tanța, care scrie cu stânga!”. Bine, nu au aceleași răspunderi dar, având în vedere că Mircea Diaconu a fost dat afară, a venit în continuare la servici, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu (adică nimic) și nu a fost observat de nimeni , pot să garantez că funcționarele ajută mult mai mult societatea decât politicienii.
De ce e aiurea? Pentru că politicienii sunt singurii bugetari care primesc salaraii colosale deși nu prea se duc la muncă. Și deși se duc rar nu fac decăt să inițieze legi care să nu le încurce afacerile. Și există oameni care își dau cu părerea despre ei. Aiurea, nu?

     Campania electorală este de departe cea mai proastă reclamă la ceva care nu există și care e plătită din bani publici. Nu e ca pastilele de slăbit, că nici alea nu fac nimic, dar ce se vinde în campanii nici măcar nu există fizic ca să-ți dea impresia că ai dat banii pe ceva. Apropo, cei care pierd alegerile ar trebui să plătească toate cheltuielile pentru că, logic, pierderea lor nu mă ajută cu nimic pe mine, cetățeanul care oricum plătește impozit. Din punctul meu de vedere alegerile sunt cel mai tămpit mod de a face diferența între cine este capabil să dețină o funcție și cine nu. Votul în România e ca și cum ai pune un cioban din Brăila să aleagă între Guns N' Roses și AC/DC. Nici măcar n-ar trebui să aibă toată lumea drept de vot. Dacă stau bine să mă gândesc nici n-ar trebui să se mai voteze. Corect ar fi să se organizeze concurs de aptitudini pe fiecare domeniu: primărie, senat, camera deputaților, prezidențiale, etc. Și, cine dovedește că deține cunoștințele teoretice și practice să câștige. Da, deși nu e democratic, sunt de părere că nu toți cetățenii sunt capabili să-și aleagă conducătorii. Dar ăsta e doar un vis de-al meu din categoria „ce bine-ar fi daca...”.
De ce e aiurea? Cum de ce? Păi în România sunt 150.000 de analfabeți, la care se adaugă alte câteva milioane care știu să citească dar se uită urât la tine când le spui că salamul nu e făcut din carne. Să decidă ăștia cine se joacă cu bugetul la care contribui și eu? Ce e mai aiurea de-atât?

   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu