vineri, 23 noiembrie 2012

Muzicieni, ia treceți, bă, la treabă!

     Smiley lovește din nou în telefoanele adolescenților din România cu o nouă piesă gen Kiki Riki Miki (cine n-a avut cablu în copilărie știe). Piesa are succes pentru că, pe lângă faptul că e nouă, deci un argument cât se poate de solid să asculți muzică, ea se adresează adolescenților care nu știu să facă altceva decât să se îndrăgostească și să povestească pe Facebook despre asta.
     Numai că aici nu e vorba de îndrăgosteli ci, dacă ne luam după titlu, nu e vorba despre nimic. Cai verzi pe pereți înseamnă „nimic”. Aceleași probleme generale pe care le avem cu toții la vârsta la care zburdăm ecvestru pîn nemârginita noastră imaginație. Nu înțeleg de ce l-au băgat pe Velea. Îl știți pe Velea, tipul ireal de musculos care este atât de preocupat de felul cum arată încât a uitat că el de fapt cânta și de-aia îl chema lumea la televizor.
     El cântă și aici câteva versuri banale ale căror înțelepciune o știam cu toții când Alunelul ni se părea un dans extraordinar de complex. Și mai e și absent la refren. Era prea mult pentru el să cânte „La, la la, la la la la la bla bla bla...”. Prea multe note. Apropo de refren, mă întreb ce s-a întâmplat în studioul ăla în care au scris băieții piesa asta. Cum adică, au stat câteva săptămâni și s-au strofocat și s-au concentrat la maxim, că doar ăsta și concertele erau jobul lor, dar nu au găsit versuri și pentru refren? Păi, băi, refrenul face toată treaba, el dă sens muzicii. E ca frișca pe savarină. Că dacă nu era partea cu la la la bla bla piesa nu avea niciun haz, era ca oricare piesă noua dar nasoală. Care putea fi mai puțin nasoală dacă nu era și Velea pe-acolo.
     Tot pe aceeași lungime de undă se găsește și creația pseudoartistică a altei cântăcioase care nu rezistă în topuri mai mult decât coșurile adolescenților care o ascultă și care mai mult ca sigur a interpretat mult timp în gama FAlus MAJOR până să ajungă aici. Corina Ciorbă se numește dumneaei și piesa, ați ghicit, e aia cu „a”-uri multe care se cântă din gât: „âa aaa a ta, âa aaa a ta”. Adică nu înțeleg de ce n-are text și refrenul ăsta care  în afară de versul ăla „[...] numa-n caz că vrei s-ooo ... [...]” e singura chestie interesantă la melodie. Restul e o poveste de amor plictisitoare dintre o pițipoancă ahtiată să parvină și un ghiolgău agramat și bazat pe portofel.
     Acuma, nu că-s eu vre-un cunoscător, că ma pricep la muzică la fel de bine cum poate bunicu' să instaleze sisteme de operare, dar eu cred că voi, artiștii de scoateți muzică pe bandă rulantă, nu prea vă dați silința, băi. Știu că piesa tre' să fie cât mai simplă, ca să nu oblige ascultătorul să-și folosească imaginația și să-l facă să creadă că e deosebit, dar dacă vreți succes și vreți să vă zică lumea „muzicieni” puneți osu' la muncă, bă, că nu faceți ringtonuri de telefon!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu